Nothing

Încă o melodie care mă urmăreşte de ceva vreme. Skin, de pe albumul Fake Chemical State (2006). Enjoy!

 

Diferenţe existenţiale la bere

Zilele trecute, la o ieşire de după munci printr-o conjunctură destul de ciudată, m-am trezit la un moment dat că la masa noastră mică era plin de lume, omi necunoscuţi mie în mare parte. Nicio problemă, cu atât mai bine! Gălăgie, beutură, fum de-l tăiai cu cuţitul, poveştiri, etc.  Seară faină.

Şi în timp ce mă îndreptam agale spre un taxi mă chinuiam să-mi aduc aminte numele omilor faini. Cam greu. Pentru că oricum nu prea ţin minte numele mai ales la prima înfăţişare şi oricum, doar gagicile se adresau între ele pe nume. Maria, Irina, Angela. La băieţi…mai greu cu numele. Toată seara au folosit doar apelativele: grasule, bondarule, futaciosule, mosule, cheliosule, bovină. Nişte alintături care le ţineau loc de nume. O primă diferenţă existenţială.

O altă chestie, la nota de plată. Femeile, toate, au studiat amănunţit bonul, au calculat şi recalculat. Fiecare ştia exact cât şi ce a consumat. Băieţii….câte beri ai băgat? Nu ştiu…vreo cinci – şase…Sigur? Că au fost în total ţşpe beri! Un bărbat, nu studiază bonul…cât e totalul? Ia mă de aici…nu conteză că e mult mai mult.  

Iar taximetristul m-a smuls din transă. Că trebuia să mă rog să ajung întreagă acasă. Şi totuşi nu mă grăbeam atât de tare!

Plictis mare

În sfârşit vineri. Ziua trece greu. Şi mi-am terorizat colegii vreo jumătate de oră cu asta. La cât de tare puteau răsufla boxele de pe birou. S-au crispat puţin, dar le-a trecut repede. Şi s-au mai crispat după ce au ascultau a treia oară. Dar mi-am făcut damblaua.  Şi i-am scutit de nebunia mea. Am revenit la căşti.

Deșteptarea!!!!!!!!

După cum am lăsat să se înțeleagă de mai multe ori pe aici..eu sunt o mare somnoroasă. Și nimic parcă nu e mai dulce decât somnul de dimineață. Somnul de cinci minute între două afurisite de alarme de ceas. Alarme care parcă îți fac în ciudă….”zbrrr zbrrr scoală putoare! Du-te la munci, eu rămân să dorm până mâine dimineață când te scol iar”.  Ne luăm la trântă, zboară pe toți pereții…dar în general el câștigă. Asta e! Ne suportăm reciproc. Ne-am obișnuit unul cu celălălalt.

Am ajuns de m-am obișnuit și cu alarmele de mașini, cu claxoanele idioate, cu certurile vecinilor, cu programul lor artistic de manelari jegoși ce sunt. Dar în această dimineață căcănie, mi-am iubit ceasul. Pentru că nu el m-a trezit. Dar mi-am urât vecinii. Un rahat cu ochi mi-a dat deșteptarea….pe ce credeți? De fapt nu știu cine cântă sau cum se numește melodia, doar îmi duduiau pereții cu un referen…..<<mi-e frică mi-e frică să dorm singurică>>. Acel rahat sigur era o răhățică. Nu pot să-mi imaginez totuși pe cineva ascultând ornomatopeele alea la maxim cu noaptea-n cap! Și nu mă cac în gustul omului…fiecare cât poate, dar nu-mi întinde nervii pe sârmă! Nu mă obliga să-ți ascult preferințele muzicale. Merci frumos, dar le am pe ale mele! Și nu mă obliga să-mi încep ziua cu ochii-n palmă și …. toți sfinții.

Hai România!!!

Nu, nu e pentru meciul de diseară din Champions League (FC Unirea – Glasgow), e doar sloganul de campanie a lui Oprescu.  

Parcă-l văd pe Cioplescu cu un mare satâr în braţe urlând “Hai România. Hai să termin de ciopârţit ce a mai rămas din ţara asta! Că la primărie n-am făcut nimic, doar am consumat saliva aiurea, acelaşi lucru pot să-l fac şi ca preşedinte!”

Are you sure?

Pe mine m-a amuzat foarte tare!!!!

Pentru unii e încă vară

Sunt singura terminată care şi-a scos bocancii, căciula, fularul şi mănuşile de la naftalină? Sunt singura care se înfofoleşte? Cred că da. Numai azi de dimineaţă am văzut vreo două piţi cărora le tremurau bucile.

Aloo…Băăă…a venit iarna. Dacă tragi de fusta aia să acopere curul nu înseamnă că nu mai faci ţurţuri! Sau o bucată de plastic numită gecuţă peste maioul cu paiete de astă vară nu înseamnă că te-ai îmbrăcat. Pe langă faptul deja evident că lipseşte şi bruma de materie cenuşie, se pare că totuşi ce mai era pe-acolo a îngheţat complet. Şi bănuiesc eu aşa că ele vor să pară secsi. Sec par. Şi nu văd nimic secsi la o duduie cu cracii goi cu un ceolofan pe ele, cu mucii atârnând, care tremură ca un căcat îngheţat.

Dar ştiu sigur că vor fi vânzări mari la medicamentele pentru anexită. Măcar aia se tratează.

Electorale

Cică a început campania electorală. Cică. Adică au mai apărut alte afişe pe lângă cele în stare de decolorare cu campaniile de la primării, parlamentare etc. Lângă Miluţ, acum stă şi Băse.

Campaniile anticampanii. Că la altceva nu-i mai duce capul. Orice pentru ciolan. Orice ca să rămână acolo. Băi, da nu se mai satură? Nu le mai ajunge? De fapt, problema suntem noi. Noi ăştia care le dăm. Care-i votăm. Noi ca şi popor de căcat care suntem. Că şi naţie de reduşi mintali. Adică gratangii care pentru un maţ plin cu mici de la serbarea câmpenească îşi dau votul pentru orice maimuţă. Ăstora cărora nu le pasă nici de praful de sub patul lor. Doar ca azi să aibe maţul plin, chiar dacă după ce se cacă nu mai au ce să îngurciteze. Dar sunt mulţi Măria Ta. Mulţi şi proşti. Şi pe ei se bazează şobolanii de politicieni. Pe prostia românescă, pe lipsa de interes asupra viitorului lor şi a urmaşilor lor.

Cei cărora le mai pasă, care sunt plini de spume şi injurii sunt prea puţini. Poate prea puţini. Şi ei se gândesc la cum îşi vor creşte copii, dar nu în ţara asta. Din păcate. Dar asta nu e o soluţie.

Faptul că ascunzi mizeria sub preş nu înseamnă că ea nu mai e. Ci e acolo, se adună şi se împute. Scârba trebuie aruncată şi-n faţa lor.  Revolta trebuie făcută cunoscută! Ceva trebuie făcut! Clar!

 

Bălării de vineri

E vineri. Mă simt ca luni. Când am impresia că mai e o veşnicie până la sfârşitul săptămânii. Una peste alta, mă enervez că nu pot să nu mă enervez. Că nu am cum să fiu ignorantă. Nu m-a ţinut prea mult ruperea de pulă. Ploaie, campanie electorală, câini şi câcaţi pe străzi….ce-ţi poţi dori mai mult? Momentan îmi doresc o pernă şi o păturică. Şi să mă cuibăresc. Merge şi la birou..cam incomod, dar acum aş dormi şi din picioare. Că am căzut din pat de dimineaţă. Şi mă doare undeva. La propriu şi la figurat.

Şi cică aşa ar arăta biroul viitorilor terminaţi. Care nu trăiesc. Doar muncesc.

Mi se rupe

Băi cum eu nu am chef de nimic, cum mi se rupe cam de tot ce în jur, am început să apreciez un stil de viaţă fără presa românească. Teve-ul l-am scos din priză, radio n-am, ziare nu cumpăr (doar Caţavencu şi Dilema), iar pe net nu mai mă mai dau pe ştiri. Băi şi e al dracului de bine. E o indiferenţă nesimţită. O ignorantă care nu ştie ce-i in jur. Din scârbă. Băi, scarboşi am ajuns şi ne place să ne uitâm la scârboşenii. La cum se dau cu mucii-n fasole, la cum a tras unul o băşină, la…ştiţi şi voi.  Asta vor, asta primesc…dar nu ar schimba nimeni ceva cât negru sub unghie… Dar acum mie personal mi se rupe!

Deviez. Şi mă enervez aiurea. Mai bine vă lăsam cu o muzică bună.  

Ah…şi am mai primit pe mail ceva fain tare.

Pacea interioara
 Va spun si voua asta, pentru ca la mine a functionat.

  Vazand un simplu anunt, am ajuns sa citesc un articol in ziar care mi-a adus, in sfarsit, pacea interioara.
  In articol scria: ‘Poti obtine pacea interioara daca termini toate lucrurile pe care le-ai inceput! ‘
  Asa ca, azi dimineata, am terminat o sticla de vodca, una de vin rosu, ce mai ramasese in sticla de Jack Daniels, cutia de Distonocalm de pe noptiera si o cutiuta cu bomboane. Si, la naiba, deja ma simt mult mai bine!