Ştiri de la Grimus

Câteva ştiri noi-nouţe, aşadar, în ordine:

- Vineri, 20 noiembrie, 10:00 – TVR2 - Grimus la “Întâlnire pe 2″ (în direct)
- Vineri, 20 noiembrie, 16:00 – Radio3net – Grimus la “Rockul lui Tănase”
- Sâmbătă, 21 noiembrie, dupa 22:00 – concert la Lăptăria Enache, Bucureşti. Am pregătit ceva extrem de special, aşa că sperăm să ne vedem în număr cât mai mare
- Marţi, 24 noiembrie, ora 19:00 – Teatrul Odeon, Bucuresti – concert unplugged la încheierea întâlnirii scriitorului Salman Rushdie cu cititorii; accesul publicului este liber, dar intrarea se face pe baza unor tichete de acces, care pot fi procurate de la Casa de bilete a Teatrului Odeon în ziua evenimentului (marţi, 24 noiembrie, începând cu ora 11.30)
De asemenea, aşa cum apare în cadrul secţiunii de ştiri de pe www.grimus.ro, recent s-a încheiat a 19-a ediţie a Festivalului National de Teatru unde s-a jucat şi piesa “Psihoză 4:48″ în regia lui Răzvan Mureşan. Pe coloana sonoră se regăseşte un cover al piesei “The Rip” (Portishead) cu Patricia Boaru la voce, cu versuri şi aranjament muzical semnate Grimus. Puteţi afla mai multe despre piesă pe www.448psihoza.ro iar clipul melodiei se poate viziona pe YouTube şi pe pagina lor la secţiunea video. Totodată, piesa “Time To Be Good Friends” a fost prezentă pe coloana sonoră a primului episod din serialul “Efect 30″ de pe Prima TV.

Aşa cum am fost şi eu informată, vă rog sa duceţi vorba mai departe!

Şi melodia mea preferată de pe albumul Panikon (2008)

Alternativa la telefon

Mulțumită unui amic, am aflat că am ajuns vedetă. O companie de telefonie mobilă de pe la noi (nu-i dau numele, că nu contează ) a scos un nou abonament: abonamentul pinguin. Ceva cu convorbiri nelimitate în grup. Oricum, nu-i de mine. Pentru că oricum telefoanele mă enervează la culme (că sună cutiuța aia și când te caci și când dormi și când n-ai chef de nimeni și nimic și etc) și prefer să dau banii pe o bere la o cârciumă să pălăvrăgesc cât vreau, cu cine vreau, nu să mă deranjeze cutiuța cu tot felul de probleme și chestii.

Aș prefera porumbeii călători. Vrei să transmiți un mesaj, să dai de cineva…pac – dai drumul la un porumbel. Și în loc de cabluri, sateliți, antene etc am avea un cer plin de porumbei. Și găinaț. Dar oricum e plin de câcați pe peste tot. Deci aș opta tot pentru porumbei.

Am scris doar ca să mă aflu în treabă – nu vă pierdeţi timpul să-l citiţi

Am o stare de tot căcatul. Simt că aş putea să fac atât de multe, dar inamicul meu nr 1 – timpul – nu mă lasă. Suntem într-o luptă continuă. Nu ne înţelegem de niciun fel. O fi din cauza ploii de aseară. Mă scot din minţi stările astea de tută deprimată. Şi culmea e că nu sunt deprimată…ci doar din când în când trebuie să mă calmez. Să – mi las furiile deoparte, să mă cuibăresc cu un pahar de vin şi o ţigară la umbra unei cărţi. Sau mă rog, fiecare după posibilităţi.

Toată polologhia asta a pornit de la un comment primit la un articol. Citez “este anormal ca….”  Într-adevăr, multe lucruri sunt anormale. Este anormal să mă irosesc, este anormal ca cei care muncesc, cei care crează  - pictură, scultpură, foto, muzică, carte, mărgele etc, cei care fac lucrurile cu pasiune pentru a încânta simţurile celor din jur să nu -şi primesască laurii. Îmi vin în minte numeroasele trupe de pe la noi care cântă prin baruri de 2 pe 2 pe sume derizorii – şi pe care i-am văzut, i-am îndrăgit şi nici măcar nu am spus o vorbă desprei ei.

Pentru că aş vrea să fiu o petală de floare purtată de vânt, un fulg îngheţat sub calota glacială, un pinguin…ah, pinguin sunt!  Pentru că o privire trece dincolo de ochi, un zâmbet dincolo de buze, iar o şoaptă dincolo de auz. Pentru că pot fi percepute aşa cum simţim, atâta timp cât nu uităm ce e aia. Pentru că atunci când închidem ochii suntem doar noi. Şi de noi nu ne putem ascunde.

Şi dacă şi-a pierdut careva timpul citind bălăriile mele din care nu cred că a înţeles ceva, măcar să asculte o melodie faină. De la The Killers – A white demon love song

Pentru o viaţă (ne)sănătoasă

Am remarcat prin media noastră tot felul de spoturi gen <<Pentru o viaţă sănătoasă să faceţi sau să dregeţi….evitaţi consumul de sare, zahăr, grăsimi, tutun>> etc.

De ceva timp încoace, de când şi-a băgat coada CNA, mesajele sunt de genul “Consumaţi zilnic legume şi fructe”, “Consumati zilnic minimum 2 litri de lichide“, Respectati mesele principale ale zilei” şi cea care-mi place mie “Faceti miscare cel putin 30 de minute în fiecare zi”. Pentru putorile ordinare a căror activităţi constau doar în pregătirea grătarului, desfăcutul berii, mutatul dosului de pe canapea în maşină, spoturile ar putea fi interpretate greşit. Cei doi litri de lichid  – bere la pet musai, legumele şi fructele doar de porc, mesele principale sunt cele din faţa televizorului, iar de mişcare nu mai zic. Pentru că aşa e la noi. Fiecare înţelege ce vrea.

Eu aştept totuşi cel mai important mesaj, pentru o viaţă sănătoasă faceţi sex. Cât mai mult.

Diseară

Pentru cei care nu au nimic (interesant) planificat pentru diseară, la MTR (Muzeul Țăranului Român) concert Grimus.

Merită! Pe bune, băieții sunt…. fără cuvinte!

L.E : Concertul a fost excepţional! Atmosferă mişto, lume bună, iar muzica lor…. îţi crează o stare euforică!

Nothing

Încă o melodie care mă urmăreşte de ceva vreme. Skin, de pe albumul Fake Chemical State (2006). Enjoy!

 

Diferenţe existenţiale la bere

Zilele trecute, la o ieşire de după munci printr-o conjunctură destul de ciudată, m-am trezit la un moment dat că la masa noastră mică era plin de lume, omi necunoscuţi mie în mare parte. Nicio problemă, cu atât mai bine! Gălăgie, beutură, fum de-l tăiai cu cuţitul, poveştiri, etc.  Seară faină.

Şi în timp ce mă îndreptam agale spre un taxi mă chinuiam să-mi aduc aminte numele omilor faini. Cam greu. Pentru că oricum nu prea ţin minte numele mai ales la prima înfăţişare şi oricum, doar gagicile se adresau între ele pe nume. Maria, Irina, Angela. La băieţi…mai greu cu numele. Toată seara au folosit doar apelativele: grasule, bondarule, futaciosule, mosule, cheliosule, bovină. Nişte alintături care le ţineau loc de nume. O primă diferenţă existenţială.

O altă chestie, la nota de plată. Femeile, toate, au studiat amănunţit bonul, au calculat şi recalculat. Fiecare ştia exact cât şi ce a consumat. Băieţii….câte beri ai băgat? Nu ştiu…vreo cinci – şase…Sigur? Că au fost în total ţşpe beri! Un bărbat, nu studiază bonul…cât e totalul? Ia mă de aici…nu conteză că e mult mai mult.  

Iar taximetristul m-a smuls din transă. Că trebuia să mă rog să ajung întreagă acasă. Şi totuşi nu mă grăbeam atât de tare!

Plictis mare

În sfârşit vineri. Ziua trece greu. Şi mi-am terorizat colegii vreo jumătate de oră cu asta. La cât de tare puteau răsufla boxele de pe birou. S-au crispat puţin, dar le-a trecut repede. Şi s-au mai crispat după ce au ascultau a treia oară. Dar mi-am făcut damblaua.  Şi i-am scutit de nebunia mea. Am revenit la căşti.

Deșteptarea!!!!!!!!

După cum am lăsat să se înțeleagă de mai multe ori pe aici..eu sunt o mare somnoroasă. Și nimic parcă nu e mai dulce decât somnul de dimineață. Somnul de cinci minute între două afurisite de alarme de ceas. Alarme care parcă îți fac în ciudă….”zbrrr zbrrr scoală putoare! Du-te la munci, eu rămân să dorm până mâine dimineață când te scol iar”.  Ne luăm la trântă, zboară pe toți pereții…dar în general el câștigă. Asta e! Ne suportăm reciproc. Ne-am obișnuit unul cu celălălalt.

Am ajuns de m-am obișnuit și cu alarmele de mașini, cu claxoanele idioate, cu certurile vecinilor, cu programul lor artistic de manelari jegoși ce sunt. Dar în această dimineață căcănie, mi-am iubit ceasul. Pentru că nu el m-a trezit. Dar mi-am urât vecinii. Un rahat cu ochi mi-a dat deșteptarea….pe ce credeți? De fapt nu știu cine cântă sau cum se numește melodia, doar îmi duduiau pereții cu un referen…..<<mi-e frică mi-e frică să dorm singurică>>. Acel rahat sigur era o răhățică. Nu pot să-mi imaginez totuși pe cineva ascultând ornomatopeele alea la maxim cu noaptea-n cap! Și nu mă cac în gustul omului…fiecare cât poate, dar nu-mi întinde nervii pe sârmă! Nu mă obliga să-ți ascult preferințele muzicale. Merci frumos, dar le am pe ale mele! Și nu mă obliga să-mi încep ziua cu ochii-n palmă și …. toți sfinții.

Hai România!!!

Nu, nu e pentru meciul de diseară din Champions League (FC Unirea – Glasgow), e doar sloganul de campanie a lui Oprescu.  

Parcă-l văd pe Cioplescu cu un mare satâr în braţe urlând “Hai România. Hai să termin de ciopârţit ce a mai rămas din ţara asta! Că la primărie n-am făcut nimic, doar am consumat saliva aiurea, acelaşi lucru pot să-l fac şi ca preşedinte!”