Posted tagged ‘muzica’

Negru

31 October 2015

Am închis feisbucul. Nu mai pot să privesc cum oamenii caută disperați oameni. Cum întreabă de prieteni și de rude. Cum îi găsesc pe o listă sau alta. Pentru că e dureros. Pentru că toată țara a auzit de tragedie. Toată lumea a auzit.

Puteam să fiu acolo. Puteam să fiu printre ei. Auzisem în cursul zilei la radio de concert. Nu știam trupa. Mi-a atras atenția că era intrarea liberă. Cum sunt jobless, sunt în căutare de locuri de ieșit / socializat cu buget cât mai redus. Mă gândeam că îmi iau o apă și trag de ea toată seara și mă bucur de muzică mișto și oameni faini veniți să se distreze. Soarta a făcut să fiu prea epuizată peste zi și să nu mai am chef să ies. Ultima dată fusesem acum  vreo două săptămâni la un concert acolo.

Vinovații? Nu mai aduc sufletele înapoi, nu vindecă desfigurările. Nu liniștesc traumele. Mă gândesc că puteam să fiu acolo. Atunci. Sau în orice altă zi în orice alt club. Centrul vechi stă să cadă pe tine. Subsoluri îmbâcsite, scrări șubrede, tavane-n care dăm cu capul. Acum vreo trei-patru săptămâni când s-a redeschis un club într-un subsol nu am rezistat din cauza  fumului de țigară. Nu puteam să respir de fum de țigară. Acum mă gândesc dacă se întâmpla ceva? Cum ieșeam din labirintul ăla? Acum mă gândesc dacă eram acolo aseară, nu le mai răspundeam prietenilor că-s bine. Acum că mă gândesc că poate să-mi cadă o cărămidă-n cap pe stradă. E afiș pus, cu atenție cade tencuiala, dar e vina mea că mergeam pe stradă.

E vina noastră că vrem să ieșim? Să ne distrăm? Să socializăm și să ne bucurăm de lucruri frumoase? E vina noastră că mergem în subsoluri ponosite că-i berea ieftină? E vina noastră că mergem în case părăsite și mansarde dărăpănate că doar acolo ne permitem să ne adunăm? E vina noastră că suntem golanii generației noastre? Hypsterime? Cooleni? E vina noastră că vrem o planetă mai verde și o mâncare mai sănătoasă? E vina noastră să credem orbește că nu ni se poate întâmpla nimic și că cei care au localuri s-au asigurat și au respectat normele?

Nu pot să nu mă gândesc …dacă se întâmplă un cutremur? E vina noastră că nu avem spitale? Că e nevoie de personal auxiliar pentru sute de persoane? Că e cod roșu și se cară aparatură din toată țara? Dacă e vreo catrastofă naturală? Dacă se prăbușește un bloc la un cutremur? Un cartier? Un mall? Toată stima și respectul depus de personalul medical și de pompieri.

Noi ce facem? Noi unde ieșim? Mergem să verificam mai întâi ieșirile de urgență și numărul de extinctoare? Și dacă ni se pare safe rămânem? Tot noi? Oamenii mari ce fac pentru noi? Noi ne păzim pielea și ne ducem existențele căutând bucurii printre oameni. Unii din păcate au plătit cu viața. Unii din păcate o să rămână marcați fizic și psihic pe viață. Când se întâmplă tragedii parcă se mai răscolește ceva în noi. Din păcate pentru mulți o să rămână o listă. Pentru mulți o să rămână durere.

Aș vrea o țară în care să nu-mi fie frică să mănânc într-un restaurant pe motiv că nu se respectă normele de igienă. Aș vrea o țară în care să nu-mi fie frică să ies într-un club că risc să crăp acolo că patronii nu respectă normele. Aș vrea o țară în care să nu-mi fie frică să merg pe stradă că o să-mi cadă tencuiala-n cap. Aș vrea o țară în care să nu-mi fie frică să intru într-un spital cu o zgârietură și să ies cu alte boli doar pentru că m-am așezat pe o bancă.  Aș vrea o țară în care să nu-mi fie frică că taximetristul mă jecmănește și să stau cu ochii pe aparat și să-i zic pas cu pas traseul ca să nu mă plimbe juma de oraș. Aș vrea o țară în care să nu înjur fiecare groapă din asfalt care mă doare la planetară. Aș vrea o țară în care să am unde să merg cu bicicleta fără să-mi fie frică că fie dau peste pietoni fie peste mașini. Aș vrea o țară în care să mă așez în parc pe iarbă fără să mă uit mai întâi după rahați de câine. Aș vrea o țară în care să nu am la orice colț o biserică ci o școală. Sau un loc de joacă. Aș vrea multe lucruri. Dar am ajuns să ne adaptăm și să ne descurcăm cu ce avem. Să găsim alternative și să facem haz de neceaz.

Pentru că oamenii fac țara. Dacă părinții nu ți-i poți schimba, țara o poți schimba. Poate sunt idealistă și visătoare. Poate vreau frumos și siguranță. Cer atât de mult? Cerem atât de mult de nu primim nimic? Primim bătaie de joc, miștouri ezoterice și religioase. Suntem blamați pentru că vrem să fim cum vrem să fim noi. Suntem generația rebelă verde-n cap care merge pe skateboard și ascultă muzică “ciudată”.

Suntem oamenii frumoși care vrem să fim. Vrem să fim fericiți și frumoși. Cerem atât de mult? Cere atât de mult în țara asta?

  • condoleanțe familiior și celor care și-au pierdut pe cineva drag.
Advertisements

Val după val de idioțenie

30 July 2015

Și cum stăteam eu așa și mă perpeleam când de căldură, când de durere de cap de la aer condiționat, când de durere-n cot, văd nișe vâlvă și păreri pe feisbuc legate de  noul videoclip al Loredanei. Ridic o sprâncenă și hai să văd ce a scos diva.

Ei bine … ei bine ….  nici măcar nu mă obosesc să mai scriu ceva.  Pute a prea mult retard. Și așa mă durea undeva, acum o să mă doară și urechile că sigur o să răsune din toate taxiurile și toate maghernițele.

Aici – Loredana cu Val după val

Aici – parcă din același registru, doar că muuul mai mișto 🙂

Îndreptar de bună purtare la concerte

5 March 2015

Ante P.S: e pentru Dudui. Doamne și domnișoare.

Deci, fei,  te-ai dușat (sper pentru binele tău și a celor din jur, chiar dacă e încă frig și ai haine groase să știi că mirosul trece prin haine), te-ai învârtit prin casă și ai probat toate ținutele posibile, te-ai machiat, coafat, te-ai demachiat și ai luat-o de la capăt, te-ai declarat multumită cu juma de gură că ești okei, te pregătești să ieși și tu ca tot omul să socializezi. La un concert să zicem. Pentru o viață mai bună, te rog să ai câteva aspecte în vedere:

– pentru siguranța celor din jur, nu-ți prinde părul cu cleme contondente. Nu faci decât să arăți că ai un cuib în cap și riști să scoți ochii lumii.

– pentru comoditatea ta, dar și pentru ficatul celor din jurul tău, nu veni cu poșeta aia colturoasă și tare și rigidă de la H&M. Nu de alta, dar în benzna aia nimeni nu o să bage de seamă că ai cea mai bună poșetă a ta. Și riști să primești un shot în ea, ca alcoolul cică mai înmoaie.

– dacă ai 5897 de kile și esti cât Păsări-Lăți-Lungilă, evită tocurile. Arăți ca o elefănțică pe picioroange și nimeni nu va observa pantofii de la “orice produs la 12 lei”. Și nu vrei să ți se rupă vreun toc tocmai în seara asta când ai stat nemâncată ca să pară că nu ai burtă și ești o suplă.

– fii mai discretă când te-uiți-să-vezi-dacă-se uită-careva-la-tine. Dacă a pus careva ochii pe tine, și are coaie, găsește el o cale să se împiedice de tine și să cădeți amândoi în așternuturi.

– De cele mai multe ori, scopul unui concert, fie că ai ajuns acolo printr-o conjunctunctură a lui Mercur retrograd în Jupiter sau te-ai dus în cunoștință de cauză e să îi asculți pe oamenii ăia. NU să povestești tu aproape urlând însoțitorilor din grup ce ai mai făcut la muncă. NU trebuie să te ascultăm pe tine, fei!

– Distracția NU e pe facebook. Nu sta în beznă, cu fața luminată de telefon în timp ce beleștii ochii și te uiți la pozele altora care vor să pară că au o viață. Pentru că: lumina rece te face să arăți mai bătrână și mai obosită. Nu pari nici mai interesantă, nici mai cool. Nu se vede că ai ifon 7.

P.S: În rest, să ne (re)vedem cu bine la următoarele concerte!

 

 

Logică de youtube

2 December 2012

Care o fi algoritmul de “suggested videos” pe youtube?

Să fie oare formula combinărilor?

Sau formula de recurență a aranjamentelor?

Orice formulă deja știută sau inventată de ei, pare-se că nu prea are logică:

Untitled

* Later edit:

Sugestiile youtube au fost pentru asta:

Ganduri Mono

15 July 2012

Adună-mi gândurile pierdute în ecou / Și închide-le bine să nu se audă din nou”

Je vais bien, ne te’n fais pas

19 May 2012

E de la ploaie. Cu siguranță. Altfel nu-mi explic. Aș scrie. Am poftă să-mi pun degetele pe-o foaie, să las cerneala să se scurgă prin vene și să las cuvintele să se unduiască-n rânduri. Și ar trebui să-mi pun pofta-n cui. Se scurg norii. Stropii se unduiesc. Eu sunt în stare doar să-i privesc. Să simt ploaia care nu mă atinge. Să ating vântul.

Aș așeza cuvintele în același haos orânduit din mine. Le-aș înșirui în povești despre povești, despre omi, despre simțiri, despre stări, despre tot și de fapt despre nimic. E prea frig. Cerneala venelor îngheață-n încheieturi.

Degetele-mi miros a tutun și terebentină.

Fucking insane….Placebo

1 March 2012

E oficial. Pe 6 August.