Archive for the ‘Evenimente’ category

TEDx

30 October 2016

Ce dracu e TEDx-ul ăsta? Auzisem de el de ceva anișori, fără curiozitatea de a aprofunda. Apoi au început să curgă linkuri menite să-mi deschidă apetitul. Diverse cuvântări. Pe limbă pinguinească, e un eveniment în care oameni reali vin și spun povești reale din viața lor (cam 15 minute de fiecare – nu știu care e timpul oficial alocat fiecarui speaker), acea poveste a lor care le-a marcat traseul în viață. Evenimentele strâng sute de spectatori și milioane de vizualizări pe canalele media.

Hmm….Unii care vin pe scenă și vorbesc chestii…. Pe mine nu m-a prins. Am văzut zeci, poate sute de cuvântări de TEDx de prin toată lumea. Și aproape de fiecare dată mă gândeam că și eu am făcut asta sau aia, că și eu m-am gândit la aia, că aia deja o știam, prin aia am trecut deja. Eram o haterită. Da, eu le știam aproape pe toate. Ce au oamenii ăia așa deosebit de ajung pe scenă și spun ceva ce și eu aș putea spune? Oameni care au venit să vorbească de realizări … wtf? Are they bragging or what? Nu înțelegeam de ce are atâta amploare peste tot în lume.

Și aici mi s-a deschis curiozitatea. Anul ăsta am vrut să văd live. La noi la TEDx Bucharest 2016. Chiar m-am trezit de dimineață, am pus alarma să sune duminica!  Și am fost. Să înțeleg. Ce se întâmplă cu acest fenomen? Vreo 10 ore (cu pauze cu tot) de speakeri. Organizare excepțională. Jos pălăria. Și oamenii urcau pe scenă. Spuneau povestea lor. Cei din sală aplaudau. Povești de viață. Realizări. Vise. Atât cât poți rezuma în 15 minute.

Și atunci am înțeles. Că oamenii au nevoie de povești frumoase. Oamenii au nevoie să știe că nu sunt singuri, că sunt alții ca ei. Că undeva acolo în lumea asta mai e cineva care a trecut prin ceva similar, care a visat la ceva ce părea imposibil, că a trecut peste ceva greu, că o să fie bine. Oamenii au nevoie să-i vadă-n carne și oase pe cei la fel ca ei care pot face mai mult decât ei. Oamenii au nevoie să fie motivați. Oamenii au nevoie să spună povestea lor.  Acea poveste menită să motiveze și să arate că se poate. Oamenii au nevoie să creadă în basme, că binele învinge răul, că iubirea învinge, că totul se repară, că visele pot deveni realitate. Că totul e cu happy end.  Oamenii au nevoie să vorbească cu alți oameni despre lucruri. E o oportunitate pentru ei să relaționeze. Să le dea încredere și să le slăbească fricile. Să le arate că nu sunt personaje de basm ci că sunt printre noi și că au salvat împărăția. Că nu sunt singuri sau ciudați. Drama vieții unui om nu o poți rezuma în 15 minute. Evoluția lui științifică sau în cariera nu o poți rezuma în 15 minute. Visele de-o viață nu se reduc la 15 minute. Dar în 15 minute le poți spune altora că se poate. Despre asta e vorba la TEDx. La a arăta că se poate. Că oamenii sunt frumoși.

Fiecare dintre speakeri are un back ground pentru care a ajuns acolo. Mai mult sau mai puțin cunoscuți în aria în care activează la scară mai mare sau mai restrânsă. Mai mult sau mai puțin publici sau mediatizați. Omul se identifică cu un nume și eventual o titulatură (a studiilor  / a specializării / a realizării sau a jobului). Oare realizarea umană vine doar cu elemente identificabile specifice? Dr X. Popescu … fondator al … Mărculescu realizator al …. Și mă întrebam dacă oamenii au nevoie de asta, de titulatura superioară pentru a prinde credibilitate. Dacă m-aș duce eu să vorbesc? Omul. Fătă titlu fără nimic. Femeia. Despre depresii. Despre lupta cu sitemul corporatist. Despre dramă și iubire. Despre frici. Ar conta?

Știți cum e asta? Ca atunci când ieși cu cei câțiva buni prieteni la o bere. Și începeți să vă încingeți în discuții despre voi, despre vise, despre pierderi și realizări. Și tot barul vă ascultă. Și empatizează. Și dintre cei din bar, unii se regăsesc în cel puțin o frază a celor care vorbesc. Și realizează că nu sunt singuri. Și te mai întreabă ce și cum dacă tot ești acolo. Și apoi cei din bar se duc acasa. Și vorbesc cu alti prieteni. Și tot așa. Doar că la TEDx o mică armată de oameni organizează asta pentru tine, pentru ca tu să stai comod și să te bucuri de experiența asta.

Vorba lor, TEDx – Ideas worth spreading. Cine știe, poate o să ajung și eu să vă povestesc depre viața mea la TEDx.  Și să vedeți că se poate. Că o să fie bine.

 

Io te-am făcut, io te omor

22 July 2012

Altfel. Da. Altfel. N-aș numi-o piesă de teatru. Ci poveste. Povestire. Între pereții Lente, cu fluturași pe tavan și lumină diafană. Ni s-a spus o poveste. Sau mai bine  zis, ni s-a citit o poveste. Cuminți, cufundați în fotoliile noastre, am ascultat povestea de viata a Andreei.  Jurnalul copilăriei și al adolescenței până-n negura unui moment din prezentul prezent  presărat pe alocuri cu gândurile, stările, emoțiile trăite. Interesant e că deși titlul face referire directă la statutul de părinte autoritar, simțirile cele mai personale sunt expuse ca o proiecție în relația de cuplu.

Povestea reală cuprinde și înfiripă cu trăirile fiecăruia. Cu amitirile fiecăruia. Plăcute sau nu, dureroase sau nu, cu regrete sau nu, un experiment subtil psihologic de aduceri aminte și de așternere pe coli a acelor cuvinte ce probabil nu le rostim cu voce tare.

Cică politică

10 June 2012

Am așteptat cu nerăbdare alegerile. Nu mai suportam mutrele tuturor maimuțoilor pe toate gardurile. Din vagile mele cunoștinte, campania electorală se încheie cu două zile inainte de vot, iar in apropierea sectiilor de votare sunt interzise afisele electorale. Ete pula. Au fost strânse doar corturile și au disparut cei care în fiecare dimineață mai – mai să-mi scoată ochii cu pixuri, ziare, punguțe și alte câcaturi.

Dar și azi vântul adia afișele spânzurate de stâlpi/ copaci iar soarele mângâia fețele celor au câcat din ei pe câteva rânduri tot ce au făcut în ultimii patru ani, sau tot ce vor să facă ei în următorii patru ani.

Mi-e o scârbă prea mare. N-am niciun contact cu politica. Nu mă interesează,  nu mă uit la televizor, nu citesc ziare, nu răsfoiesc netu’. Dar cu ocazia acestor alegeri am aflat că stânga și-a dat mâna cu dreapta, (bănuiesc) ca să fie siguri că nu ratează vreo primărie / consiliu. Și am aflat că Victor Ponta e prim ministru! Cum pula mea a ajuns puțanul ăla prim ministru?

Mda, e clar.. Aș putea la fel de bine să stau și-n copac că tot la fel de interesată aș fi de politica românească  de fațadă.

Ştiinţa Craiova campioană / Fără milă şi pomană

24 March 2012

No, omii ăștia au reușit să se strângă cu miile. Și nu juca nimeni. “Stadionul” a fost Piața Victoriei. Dar vorba unui clasic în viață, “scârbele” alea de jandarmi au intervenit, pe unii i-au cotomăgit, pe unii i-au băgat în dube și pe restul i-au pus pe fugă.

Și ăi mai viteji s-au reunit la Universitate. Universitatea din București, deși protestul a fost organizat de fanii ehipei Universitatea Craiova, dar și cu participarea suporterilor altor formații.

     

Protesul a devenit noua modă a anului 2012. Da, omii spu ce au pe suflet. Ce nu le convine. Noi ăștia mici de langă ei, comentam, aprobăm, încurajăm, blamăm sau efectiv ni se rupe. Noi ca noi, dar ceilalți? Cei cărora le sunt adresate protestele ce-or zice? Sau li se rupe și lor de mama focului?

Fucking insane….Placebo

1 March 2012

E oficial. Pe 6 August.

Grimus, lansare Egretta @ Silver Church

11 October 2011

Friguț … zile de uitat la filme și nopti de pierdut prin cluburi. Că au cam început concertele.

Joi, pe 06 Octombrie în Silver Church și-au lansat băieții de la Grimus cel de-al doilea album, “Egretta“. Nu am de gând să fac o recenzie a albumului. Prestațiile lor live transmit mult mai mult decât o simplă înregistrare. Am pierdut numărul la câte concerte am fost și după fiecare concert abia îl aștept pe următorul. N-aș putea să zic că sunt un mare fan, nu-i fugăresc prin culise după autografe, ci doar reușesc la fiecare cântare… pana mea …. mai bine dați fuga la următorul lor concert din oraș și o să înțelegeți ce zic.

Bonn, revenind la joi seară…în deschidere Vetoes. De la mama lor din UK. Le ascultam acel unic EP si cineva mi-a zis că aduc a The Doors. Poate, mie nu mi s-a parut. Mi se par originali dar cu ceva influențe de prin anii ’60 – ’80.

Și video: VetoesO…hio , instrumental (short), Rats. Grimus: Vanity, Nature Falls, Egretta, In your eyes, Political Animals, Legends, In a Glimpse, I wanna be your dog ( The Stooges cover)

                 

Și evident, Grimus!

                         

Și motive de pierdut nopți prin cluburi mai sunt: Luna Amara pe 15 oct în Fabrica, Ada Milea pe 18 oct în Mojo, Coma pe 20 oct în Elephant, The Ascent of Everest pe 23 oct în Control, OCS pe 26 oct în Club A și lista poate continua….

Senzația de după….

14 August 2011

Parcă n-aș scrie. N-aș scrie cum a fost la concert. A trecut. Dar senzația a rămas.

Nu m-am strivit în mulțime. Am stat cuminte pe scaune, cu senzația de sugativă de oameni, de ecouri, de muzică. De mulțime dezlănțuită, forfotă și agitație. M-am hrănit cu setea de muzică, de refulare, de trăiri. Am lăsat să-mi treacă prin timpane zeci de mii de decibeli, versuri, acorduri care mi-au pus sângele-n mișcare și m-au trezit sufletul.

Găsiți pe youtube video de la Luna Amara – Loc Lipsă, Paraziții – Din Colțul Blocului & Arde, Implant pentru refuz – March to the end, DeftonesDigital Bath, Change, Minerva, Passenger, Be quiet and drive, My own summer, Roket Skates, Root de la Alternative Summer Day de la Arenele Romane.

BestFest 2011

2 July 2011

Mda…îmi era tare dor de muzică live. Și țineam morțiș să ajung la Skunk Anansie.

Părere generală după o zi de festival? Conceptul pare ideal, organizarea mai avea de muncă.

Începem cu transportul. După ce te bați să urci în autobuz la Aviatorilor, te trezești în câmp după vreo juma’ de oră.  Și o iei la pas. Pe zi e frumos. Stânga grâu, dreapta grâu, lac, bălți. Verdeață, gârneață.  Noaptea la întoarcere e mai interesant pe beznă.  Și la așteptat autobuze. Până și broaștele din lac parcă râdeau de noi. Mi s-a părut că locurile alea de parcare au fost insuficiente. Mașini parcate pe peste tot. Care pe unde au apucat.

Campusul propriu zis: cât vezi cu ochii. Doar ești în câmp! Evident, până să intri, țiganii cu acareturi la vânzare. Localnicii intrau moca pe bază de buletin. De menționat că erau numai de-aștia tuciurii care intrau pe porțile alea speciale.

În interior scene, buticuri, zone împărție pe genuri: Expirat, Goblin, Art craft, bâlci de țoale (!), carusel, corturi cu dj. Mi s-a părut o combinație colorată pentru a atrage cât mai multă lume. În unele corturi muzica house era atât de tare că se auzea chiar și în fața scenelor în care se cânta live. Fum de grătare și duhoare de mici. Bude insuficiente și neutilizabile după ceva timp.

Omul cu șobolani, Toulouse Lautrec, Coma, Niște Baieți (deși nu apăreau niciun afiș), Butterflies in my stomach câteva din trupele noastre din prima zi a festivalului. Scenele în schimb jalnic de “goale” amenajate. O perdea pe fundal, boxe și ceva lumini. Parcă ar fi fost o scenă de teatru, nu de festival!

         

Skunk Anansie….încă mă gândesc ce epitet să folosesc! Energie, zgomot, demență, nebunie. O voce incredibilă. Energie fantastică o oră și jumătate, mii de oameni in extaz. Aruncat în public, mers pe umerii spectatorilor, sărituri pe scenă…Mda, incredibil. Chiar ei au afirmat că nu le vine să creadă că  concertează de 17 ani împreună și e prima dată când vin la noi.

Video Skunk Anansie de la Best Fest 2011 gasiți după cum urmează: Charlie big patato, Because of you, Hedonism, Weak (As I am), You saved me, Little Baby Swastikkka, Little Baby Swastikkka final, My ugly boy, Tear the place up & Skunk heads

                    

Pinguin să fii, noroc să ai

9 June 2011

Nu-mi aduc aminte să fi călcat de curând în căcat. Dar acum ceva timp, în timp ce așteptam ca o pupăză o prietenă să ne bem mințile, mi s-a găinat în cap un porumbel ( sau cel puțin bănuiesc că era un porumbel). Nu-i nimic, coafura rezistă!

Iar azi, a dat norocul peste mine! Am aflat că am câștigat un set handmade (cercei + broșă) prin intermediul Strumfiței de la Glory Box. Și mi-am stors puțin neuronul…dar mi-a dat cu virgulă, că nu-mi amintesc când am câștigat ultima dată ceva. O fi și din cauză că mi se rupe de concursuri, dar acum a fost altceva. Am deschis și eu gura să comentez și hop un cadou!

Deci, pinguin să fii, noroc să ai. Merci Ana.

Muzici și concerte

16 May 2011

Devorez muzica live. Muzică bună. Temenul ăsta de “bună” e foarte subiectiv, dar în același timp muzica bună e cea care trezește o stare, care exprimă ceva. Unii ar zice că și hip-hop-ul e așa, și maneaua, dar revin la termenul de subiectiv.

Zilele aste se desfășoară Festivalul Club A în centrul vechi și derăpănat bucureștean. Inițiativă de apreciat. Cu handmade-uri, cu kitsch-uri, cu bere la pahar și lume. Lume în trecere, lume ieșită la promenadă, lume, lume.   Am apucat de i-am văzut pe băieții de la Urma – frumos, frumos ca de fiecare dată – și i-am auzit pe cei de la Trupa Veche. Asta că rodeam la un covrig pe o bordură, că  altfel, Trupă sau Veche sau repertoriul lor nu prea l-aș băga la muzică bună. Subiectiv.

 Dar un gen aparte, denumit neo și dark folk spre psihedelic l-am experimentat cu Kentin Jivek – în We Singing Colors vineri seara în Club Control. Cu prea puțini oameni interesați, cam deprimant pentru o vineri noapte, dar cu o voce intersantă și cu o performanță ca și pentru o sală plină. Video aici și aici.

În schimb, americanii de la Arms & Sleepers și suedezii de la Jeniferever m-au mișcat până la ultima celulă.   Un electro post rock ambiental al celor doi băieți de la Arms & Sleepers, un cadru întunecos, în care doar auzul era singurul simț existent ce cuprindea și reda sevrajul unei muzici, o combinație de instrumental ambiental, jazz, trip-hop, scratches presărate pe alocuri cu voce.

Înregistrări aici, aici, aici și aici.

Jeniferever, cu un stil aparte, cu iz a la Robert James Smith dar cu un instrumental puternic încât ai senzația de dulcea durere a unei muzici ce pătrunde în coaste, își face loc și și se cuibărește acolo. Subiectiv.

         

Mai multe poze pe FB.