Nu e voie!

Ce sa faci dupa 9 ore de munca si aproape 3 ore de tafic cu putinul tau timp liber ramas pe ziua de azi? Iei cartea la subrat, hamacul si te duci in preaminunatul parc de la coltul strazii sa prinzi minunatia de hamac intre putinii copaci ramasi in Parcul Drumul Taberei. Si cum stateam asa deasupra firului ierbii, un domn legitimat verbal ca fiind de la Politia Locala, cu o falca-n cer si una-n pamant sa dam jos hamacele. Ca deterioram copacii. Ma uit, explic ca e special cu banda lata de prindere si ca nu deterioreaza nimic dupa cum prea bine poate sa constate. Domnul cu camasa scoasa din pantaloni ratoindu-se  ca nu e voie. Ii cerem sa ne arate unde scrie. In decizia Consiliului Local Sector 6 vine un raspuns intepat. Bun bun. Si mie cum mi se aduce la cunostinta? Vreau si eu sa vad unde scrie.

Pleaca ca din pusca. Nici nu ma asez bine-n hamac ca se intoarce cu niste foi A4 mototolite si-mi arata pe una dintre foi: interzicerea agatarii de obiecte straine de copaci si de crengi care duc la deteriorarea sau ruperea copacilor sau a crengilor. Bun. Dar nu am agatat si nu am rupt nimic si nu deteriorez nimic. Ego-ul dansului in schimb nu incape in parc. Ca el zice ca deteriorez copacii. Ca hamacul e un corp strain. Asa e. Dar nu duce la deteriorarea copacului. Ca o moara stricata repeta ca nu e voie si ca e corp strain. Bun si hartia asta nu e si ea stampilata? Nu are un titlu, un antet, o data? Ca asa pot sa scriu si eu la calculator. data: noiembrie 2017. Si una mai actuala nu aveti? Atitudinea lui de superioritate si tonul rastit ma scot din sarite.  Inca o intrebare: pai si in celelalte parcuri de ce e voie? Ca asa e aici. Asa e decizia pentru parcul asta si nu-l intereseaza de alte parcuri. Ma vede ca stau cu telefonul indreptat spre el sa-l filmez. Grabit zice un faceti ce vreti plin de nervii neputintei si pleaca de unde a venit. A intervenit in acest episod un domn la fel de contrariat ca si noi ca acest individ reprezentant al Politiei Locale s-a luat si de el mai devreme sa-i dea amenda ca fetita lui de 3 ani se dadea cu bicicleta de plastic pe podulet. Pe motiv ca nu e voie. Ce e interesant ca timp de aproape jumatate de ora pana sa apara individul alti doi cetateni ce pareau costumati a Politie Locala au trecut pe langa noi, s-au uitat la noi si nu au zis nimic.

Suntem intr-un parc, loc public. Ne respectam pe noi si indivizii din jur. Ce avem voie si nu avem voie dincolo de regulile morale de bun simt?  Nu am voie sa calc pe iarba? Sa pun paturica? Ca agat hamac? Sa ma dau cu trotineta?  De ce? E o intrebare retorica aproape abjecta raportata la tara asta. De mici societatea ne invata sa ne supunem regulilor. Ca avem voie sau nu, dar nu mai suntem copii si nu ma trata cu superioritate si flegma, nu ma crede retard sa-mi vii cu niste hartii mototolite scoase din buzunar si sa crezi ca atitudinea ta de superioritate ma baga in sperieti. Da, mi-ai stricat seara. Asta ai reusit. Discutia ar fi putut decurs cu totul altfel daca tonul ar fi fost cel adresat unor oameni si nu unor vite, asa cum ne-a tratat pe noi.

Siguranta si incredere.