Archive for the ‘Din Precambrian’ category

Cealâm

16 November 2015

Ce câcat e asta cu “Când ai făcut ultima dată ceva nou pentru prima dată?” Văd asta la statusuri pe Feisbuc. E atât de mișto ce ai făcut și vrei să ne arăți și nouă? E atât de unicat, extraordinar, mirobolant că aș avea de învățat ceva din experiența ta de mâncat hamburgeri pe cine știe unde? Sau că te-ai dus până la cota 1400? Sau că ai ars-o dubios pe cine-știe unde? E existența ta atât de mizeră că nu faci nimic nou, zi de zi, oricât de mic? E ceva ce merită să vadă și să știe toată lumea? E suficient de decent ca să nu te bameze Feisbucul? E suficient de mișto ca oamenilor să le placă ce ai făcut tu? Să te binecuvânteze cu Like-uri și comenturi și mesaje de cât de tare ești tu că ai stat într-un picior? La mine la “țară” de unde-s eu, foloseam un cuvânt. Cealâm.

Da, știu care e treaba cu haterii …. suntem învidioși pe succesul altora. Mai bine ca mine cu câcaturi mici și multe și noi în fiecare zi, decât cu bălegar mare din an în paște.

 

What dreams may come

23 January 2011

Mda, nu e nicio noutate că atunci când e vorba de bărbați, muierile sunt niște pizde proaste care se hrănesc cu iluzia iubirii adevărate, a sufletului pereche, a bărbatului ideal care să o iubească, să o respecte, să o prețuiască și să o facă fericită până la adânci bătrâneți.

Ce probabil nu știu pizdele astea, e că aceste ideologii și basme au fost inventate de alte pizde care și-au renegat realitatea prin crearea acestei lumi ideale. La această lume contribuie și filmul What dreams may come (1998), o siropeală de poveste de dragoste care trece cele mai mari dureri și tragedii, ajungând ca bărbatul să traverseze iadul în găsirea și salvarea soției lui, a sufletului pereche. Dacă nu era Robin Williams în rolul principal probabil nu mai pierdeam timpul.

What dreams may come? Pulbere! Realitate! Sau pot rămâne doar vise!

Fiecare pizdă, indiferent de secol, speră că ea e singura norocoasă care a cunoscut minunea, până și-o iau în freză cu realitatea. Pizdele mai moderne, au dat viață expresiei “dragostea trece prin stomac”. Pizdele încă cu capu-n nori cred că “dragostea trece orice obstacol”.

De fapt dragostea trece prin vagin. Și nu e nicio noutate că atunci când e vorba de bărbați, pizdele se tâmpesc de-a dreptul.

Aaa leluia!

10 January 2011

Ajung și eu acasă ca omul, îmi aprind o țigară, dau drumul la muzici și-mi așez curu pe canapea.

Gălăgie pe scară. Ciulesc urechile ca o babă surdă care aude doar ce vrea ea: A leluia! Ce se aude? Popa mă! Cu dascălul după el, o lălăiau pe scari cu botelcuța cu așa zisa apă sfințită și bocăneau la fiecare ușă.

Acum să-mi fie cu iertare la cel -care- se- spune- că- există-n- ceruri, dar din vagile mele cunoștințe în ale rânduirii bisericești, cu sfințitul de Bobotează se vine înainte de sărbătoare. Nu la juma de săptămână după!  Acum, preamilostivul slujitor al celui -care- se- spune- că- există-n- ceruri o fi făcut asta din cel putin următoarele motive:

– nu a apucat să deservească toată împărăția arendată, sau parohia sau cum se numește ea fix înainte de Bobotează și ca să nu-și dezamăgească enoriașii și mai ales pe cel -care- se- spune- că- există-n- ceruri, a trebuit să recupereze lucrând suplimentar și câteva zile după evenimentul amintit pentru îndeplinirea celor cuviincioase.

– păstram datele problemei și anume că nu a apucat să deservească toată împărăția arendată, sau parohia sau cum se numește ea fix înainte de Bobotează și s-a simțit groaznic la pușculiță, așa că a trebuit să recupereze lucrând suplimentar și câteva zile după evenimentul amintit pentru restabilirea / îmbunătățirea bugetului.

– ca și un caz excepțional, locuiesc într-un bloc plin de ruși, ucrainieni, lipoveni, haholi, care țin sărbătorile pe rit vechi și preotul ortodox s-a gândit în avans de această dată și la acești credincioși.

– probabil știa că o să mă amuze, că nu o să le deschid ușa și că o să scriu pe blog despre ei.

Aaa leluia!

Apocalyptica

20 August 2010

O nouă obsesie. Din colecția de vară – toamnă. De fapt vară care nu se mai termină. De fapt nu contează. Doar ascultați și să nu-mi spuneți că nu ați simțit fiori!

Gata

10 June 2010

Viaţa e uneori un domino. Dacă cade o piesă, o mişcă şi pe următoarea ş.a.m.d. O schimbare o precede pe următoarea. Un şir întreg de schimbări.

Nu mai am  chef de nimic. Mă duc să mă culc că-mi pică ochii-n tastatură.

Gata.

Prăfuite de timp, dar strălucitoare – melodii vechi de suflet

19 May 2010

Acu ceva timp am primit de la Sinsdesign o leapşă. Evident, că trebuie să fac ceva. Un top 5  melodii vechi care-mi plac. Nu-i bai, e uşor, doar că nu am cum să le orînduiesc într-un top. Aşadar, aleatoriu, melodii vechi de suflet.

The Cure – Lost

Pink FloydBrain Damage sau High Hopes ? Nu mă pot hotărî care dintre ele îmi place mai mult …

Joy DivisionCloser sau 24 Hours ? Nu mă pot hotărî care dintre ele îmi place mai mult …

Nick Cave  and The Bad SeedsThe Ship Song

Tears for fearsMemories Fade

Simple Minds 7 Deadly Sins

The Smiths How soon is now sau There is a light that never…

BlondieDouble Take

Nirvana Polly

Deep PurpleChild in Time

Şi lista ar putea continua…. dar mă opresc aici. Cine are chef, poate prelua leapşa!

Aminitirile zilelor fericite

2 February 2009

Zilele astea ploioase si mohorate de parca doamna Iarna nu se horataste daca sa plece sau sa mai stea, imi amintesc de basmele  si frumusetile copilariei. Inocenta pierduta, zambet sfant, lacrimi pure pe fete schimonosite si durdulii de aerul fericirii.

Cele mai frumoase amintiri izvorasc din taramurile magice de la bunici. Jocurile copilariei, desculti prin praf, la camp cu orataniile, prin livezi, prin rasaduri proaspat sadite de pepeni si dovleci.

Figuri iubitoare si prietenoase, incercate de vreme si de durere zambeau agale. Zumzetele gainior fugarite, a curcanului infoiat, a matei trase de coada, a cainelui legat de cusca gelos de mobilitatea celorlati, vantul prin gene parca le simt si acum.

Bratele putenice ne ridicau pe genunchi, pe rand, fiecare nepotel. Eram inveliti de liniste, dragoste si sinceritate. Rosii in obraji, prafuiti si obositi adormeam pe lavita in miros de placinte si scortisoara.

 

Si am crescut….