Nu e voie!

Ce sa faci dupa 9 ore de munca si aproape 3 ore de tafic cu putinul tau timp liber ramas pe ziua de azi? Iei cartea la subrat, hamacul si te duci in preaminunatul parc de la coltul strazii sa prinzi minunatia de hamac intre putinii copaci ramasi in Parcul Drumul Taberei. Si cum stateam asa deasupra firului ierbii, un domn legitimat verbal ca fiind de la Politia Locala, cu o falca-n cer si una-n pamant sa dam jos hamacele. Ca deterioram copacii. Ma uit, explic ca e special cu banda lata de prindere si ca nu deterioreaza nimic dupa cum prea bine poate sa constate. Domnul cu camasa scoasa din pantaloni ratoindu-se  ca nu e voie. Ii cerem sa ne arate unde scrie. In decizia Consiliului Local Sector 6 vine un raspuns intepat. Bun bun. Si mie cum mi se aduce la cunostinta? Vreau si eu sa vad unde scrie.

Pleaca ca din pusca. Nici nu ma asez bine-n hamac ca se intoarce cu niste foi A4 mototolite si-mi arata pe una dintre foi: interzicerea agatarii de obiecte straine de copaci si de crengi care duc la deteriorarea sau ruperea copacilor sau a crengilor. Bun. Dar nu am agatat si nu am rupt nimic si nu deteriorez nimic. Ego-ul dansului in schimb nu incape in parc. Ca el zice ca deteriorez copacii. Ca hamacul e un corp strain. Asa e. Dar nu duce la deteriorarea copacului. Ca o moara stricata repeta ca nu e voie si ca e corp strain. Bun si hartia asta nu e si ea stampilata? Nu are un titlu, un antet, o data? Ca asa pot sa scriu si eu la calculator. data: noiembrie 2017. Si una mai actuala nu aveti? Atitudinea lui de superioritate si tonul rastit ma scot din sarite.  Inca o intrebare: pai si in celelalte parcuri de ce e voie? Ca asa e aici. Asa e decizia pentru parcul asta si nu-l intereseaza de alte parcuri. Ma vede ca stau cu telefonul indreptat spre el sa-l filmez. Grabit zice un faceti ce vreti plin de nervii neputintei si pleaca de unde a venit. A intervenit in acest episod un domn la fel de contrariat ca si noi ca acest individ reprezentant al Politiei Locale s-a luat si de el mai devreme sa-i dea amenda ca fetita lui de 3 ani se dadea cu bicicleta de plastic pe podulet. Pe motiv ca nu e voie. Ce e interesant ca timp de aproape jumatate de ora pana sa apara individul alti doi cetateni ce pareau costumati a Politie Locala au trecut pe langa noi, s-au uitat la noi si nu au zis nimic.

Suntem intr-un parc, loc public. Ne respectam pe noi si indivizii din jur. Ce avem voie si nu avem voie dincolo de regulile morale de bun simt?  Nu am voie sa calc pe iarba? Sa pun paturica? Ca agat hamac? Sa ma dau cu trotineta?  De ce? E o intrebare retorica aproape abjecta raportata la tara asta. De mici societatea ne invata sa ne supunem regulilor. Ca avem voie sau nu, dar nu mai suntem copii si nu ma trata cu superioritate si flegma, nu ma crede retard sa-mi vii cu niste hartii mototolite scoase din buzunar si sa crezi ca atitudinea ta de superioritate ma baga in sperieti. Da, mi-ai stricat seara. Asta ai reusit. Discutia ar fi putut decurs cu totul altfel daca tonul ar fi fost cel adresat unor oameni si nu unor vite, asa cum ne-a tratat pe noi.

Siguranta si incredere.

La mega ultra fiță de clinică stomatologică

Sâmbătă însorită. Mă învârteam ca o lebădă prin casă pregătindu-mă să merg la ComicCon. Când panică. Simt cum mi s-a rupt o bucățică de dinte. Dau cu limba … zgârâie … panică man! Am senzația că mi-a căzut un bloc turn din gură. Eu nu stiu ce-s alea probleme de dinți. M-au ținut obloanele până la vârsta asta fără carii și fără plombe.

Panică man…. sun la cea mai tare – șmecheră – fițoasă clinică din București. Știam de ea de la un prieten. Ajung de urgentă. Îmi suflă și în cur de amabilitate. Mă așez pe scaun. Explic. Vreau un iepuraș în brațe. Completez formulare.

Nu știu ce mă sperie mai tare … Explic … Și Doctorița îmi explică … o abraziune a dintelui. S-a fisurat smalțul. Mă pune să mă schimonosesc în toate felurile …. mușcați cam prost – răsună concluzia. Bon, și totuși ce dracu facem acum? Smalțul meu ăla sărit? Păi vă pun un fel de ciment ca sa vă protejeze. Dar cade într-o săptămână. Pune dracu ce știi. Dar sunt dinții mei deci nu vreau să faceți nimic invaziv! Desigur. Îmi pune căluș în gură și o văd călare pe mine. Vrrr…brrr. Sunt imobilizată. Pot să o urmăresc cu privirea. Vreau să mă mișc dar mi-e frică să nu o sperii și e cu chestiile alea-n gura mea. Sunt terifiată. Prind un moment de schimb instrumente … și fac semn cu mâna … pe dintele de jos …la care ea se uită la mine …ahh… e cel de jos? Nu-i nimic. Punem și pe cel de jos. Eu am lucrat pe cel de sus … bine că nu l-am scos ca în filmele cu proști. Simt cimentul ăla de parcă l-a pus cu lopata … nu-i nimic, îl frezez puțin …Mă uit la ea …doar cimentul, da? Nu vă atingeți de dinți! Vrr brrr iar. Gata. Tot îl simt. Dă-l dracu dacă tot cade. Numai să nu o mai văd pe aia-n gura mea. Încă sunt oripilată.Și totuși ce recomandări aveți, dacă soluția asta e temporară…o săptămână? Păi o vizită la ortodont și cel mai probabil vi se va recomanda aparat dentar.

Câteva zile mai tarziu mă afișez la ortodont. Tot acolo. La pomul lăudat. Alte schimoseli … concluzia … ar trebui să-mi schimb toți dinții din gură. Că am dantura mică, mușc strâmb. Mai ales pe dreapta.  Dar ce bine că am venit la ei că au ultima tehnologie la dispozitie! Mai întâi vreo 6 luni gutiera pe care numai ei o pot face. Ultimul răcnet.  Apoi aparat dentar fix cam pentru un an apoi colaborat cu medicul stomatolog să-mi lungească dinții și să-mi refacă fațada. Dar dinții mei nu au nimic! Cum să-i lungesc? Mie îmi plac dințișorii mei! De ce să intervin asupra lor? Eu îmi vreau dinții mei! Fără șlefuit și lipit chestii pe el. Mda … cum doriți. E vorba de estetică. Dar nu vreau dinți de castor! Vreau dinți sănătoși și frumoși. Ai mei! După vreo oră în care mi-a povestit de aparate dentare și mi-a arătat ce minuni pot face ei …  întreb timid totuși cam cât ar costa? Păi eu nu știu prețurile, dar depinde de ce tip de aparat dentar doriți. Și povestit despre fiecare aparat în parte. Doctorul pare de treabă el așa, dar parcă simțeam că sunt în Las Fierbinți în episodul cu acarienii când profitau de oamenii care nu știau prea multe cu un aspirator banal. Și insist. O să primesc prețurile pe mail. Și le primesc. Dacă aveam plombe sigur îmi cădeau din gură când am văzut lista … Vreo 10000 de euro așa la prima strigare toate minunățiile alea pe ambele arcade. Și lista nu avea costuri de manoperă sau consultații.

P.S: dacă sunteți curioși unde nu vă recomand să vă duceți, dați de știre și vă zic.

P.S.S: dacă sunteți curioși unde mă duc acum, dați de știre.

To Be Continued

 

Sau cum e aia cu câcat la cap?

“Tu spui că-ţi place ploaia, dar când plouă deschizi umbrela, spui că iubeşti soarele, dar când el străluceşte alergi la umbră, spui că iubeşti vântul, dar când începe să sufle închizi geamurile. De aceea mi-e mie teamă când îmi spui că mă iubeşti! Viaţa e un drum lung, cu multe indicatoare. Aşa că, atunci când goneşti prin ea, nu-ţi complica mintea; eliberează-te de ură, de răutate, de gelozii! Nu-ţi îngropa gândurile! Transformă-ţi viziunea în realitate! Trezeşte-te şi trăieşte!

Adevărul este că toţi te vor răni. Trebuie doar să-i găseşti pe cei pentru care merită să suferi.”

Bob Marley
(6 februarie 1945 – 11 mai 1981)

Articol preluat de pe Webcultura.

 

Un milion cinci sute optzeci și trei de reguli

Oriunde aș arunca un ochi pe infinitul internetului, mi-e aproape imposibil să nu văd articole cu reguli: 15 reguli să ai o viață fericită, 101 reguli pentru o viață sexuală mai ceva ca-n filmele porno, 299 de reguli ca să slăbești, 569 de reguli cu ce să mănânci, alte 1586 de reguli cu ce să nu mănânci din care 456 erau încadrate la bine să mănânci, 86 de reguli cum să plimbi cățelul, 256 de reguli cum să te caci elegant, 569759 de reguli cum să ai o viață mai bună, 731 de reguli cum să te prinzi că ești în depresie, 256 de semne că ești îndrăgostit, 369854 de reguli cum să crești copii, 15978 de semne că te înșeală, 36578 de reguli cum să devii bogat, eventual pest noapte …. și cred că aș putea scrie până mi-ar cădea toate unghiile.

Și dacă ai sta să le pui cap la cap pe toate … toate se includ și toate se exclud. Mănâncă banane că au potasiu. Nu mânca banane că îngrașă. Mânâncă carne că suntem omnivori. Cum să mănânci care?!!  Sari pe el când vine acasă! Cum să sari? Trebuie să fii inabordabilă și lasă-l să sară el pe tine că altfel pari că ești disperată! Mă amuză teribil oamenii care scriu astfel de articole …încerc să mi-i imaginez cum merg ei așa și le mai vine câte o regulă, o notează în carnețel, se trezesc din somn că au mai visat o regulă și apoi le pun cap ca la cap și zâmbesc cu colțul gurii când dau upload la articol.

Eu nu am suportat regulile niciodată. Am fost forțată de împrejurări și mic copil și adult să mă supun și să le respect. Dar am o vârtsă la care am înțeles că unii oameni de asta au nevoie, de reguli. Să le spună alții ce și cum, de parcă părerea lor, experiența lor de viață și educațională le conferă o anumită autoritate. O pulă. Trăim într-o lume guvernată de reguli, frici și panici. Exploatate la miximum de cei care au prins slăbiciunile: ești furioasă? Îți dăm noi un set de reguli cum să nu mai fii furioasă. Ești timid? Îți spunem noi un set de reguli cu ce să faci să nu mai fii timid.

Pentru că e ușor să faci reguli. E greu spre imposbil să le spui oamenilor ce să simtă și cum să simtă. Sau cum să facă să simtă. Pentră că fiecare dintre noi, are propriile trăiri, frici, sentimente, principii, reguli. Suntem 7,3 biliarde de oameni pe pământ. Dacă toți ne-am spune propriile reguli filtrate prin propriile vieți… Avem nevoie de reguli ca să ne protejăm pe noi și pe cei din jur. Avem nevoie de sentimente și rațiune ca să ne iubim pe noi și pe cei din jur.

Azi am mai dat de un astfel de articol … 15 Things to stop doing to yourself …. și mi-a plăcut ultimul…. Stop Just Reading & Start Doing – As amazing as books, quotes and even articles such as this one can be to help remind us of what we already know it’s time that we all regularly put these things into action. Allow these resources to become a starting point rather than a regularly needed reminder.

Suntem unici. Suntem la fel, dar atât de diferiți! Și putem să ne filtrăm informațiile. Și putem să facem și ce simțim. Nu doar ce am fost învățați că e trebuie făcut sau că e bine sau e rău. Sau putem să citim în continuare reguli făcute pentru a exploata slăbiciunile. Care sunt slăbiciuni atâta timp cât noi le permitem.

 

Pentru că pot.

E seară. Răcoare de după ploaie. Autobuzul e aproape gol. Casc ochii rumegând gânduri pe geamul de la autobuz. O frână bruscă mă trezește din meditație. Noroc că stăteam jos, mă prind într-un iureș de bară mai mai să devin aproape una cu geamul. Văd în fața autobuzului o mașină suv neagră oprită și aproape instant șoferul vine la geamul șoferului de autobuz. Nu aud ce zic că am căștile-n urechi și sincer nici nu-mi pasă. O tanti scoate capul pe geam și urlă (de aud prin căști) la șoferul suv. După ceea ce pare a fi un schimb de urlete, șoferul pleacă înjurând, autobuzul oprește în stație, discuțiile în schimb sunt aprinse la adresa soferului suv. Nu știu ce s-a întâmplat. Cine, ce, cum, care ….chiar nu contează. Concluzia tututor era că șoferul a fost un măgar pentru că are mașină bengoasă și doar pentru că poate.

Ajung acasă. Aud la știri ceva cum că parlametarii și-au mărit pensile. Cred că aș fi vrut să aud comenturile celor din autobuz pe tema asta. De ce și-au mărit pensiile? Pentru că pot!

S-a redus TVA-ul. Uite TVA-ul, nu-i TVA-ul. S-a redus fix o zi, pentru cei care s-au sinchisit să modifice măcar așa de ochii lumii prețurile. La Mega, prețul a crescut într-o săptămână, vorba aia, cât la alții în șapte. Pula avantaj client. De ce? Pentru că poate!

Prigoană și Bahmu sunt iar pe prima pagină a ziarelor. De ce? Pentru că pot!

Pentru că e ușor să judecăm și să ne simțimi nedreptățiți și abuzați. Pentru că e ușor și bine să refulăm. Pe cine? Pe șoferul din fața noastră, pe tanti care se bagă-n față la coadă, pe parlametari. Să dăm vina este cel mai ușor și natural lucru.

Și beau un pahar de vin. Pentru că pot. Și-mi place 🙂

Răspunsul unui client BRD

Nu știu cât de <pe bune> este, dar zilele astea circulă pe mail, pare-se, răspunsul unui client “încântat” de comisioanele BRD.

Mai jos textul:

…………………….

E perfect ! Sa ne luati toti banii din cont ! Nesatulilor! O sa muncim pentru voi.
Sunteti multumiti? Mai vreti si ceva din casa?
Am 2 televizoare , am laptop , masina?
Va intereseaza ceva din toate astea?
Sa trimiteti dracu o masina sa mi le ia!!!! Am si pamant…. Aveti ceva camioane?
Luati ma tottttttt!!!! Dar tottttttttt!!!
Am grupa sanguina A2 …poate aveti dracu nevoie si de sange … moare unu dintre voi si nu are sange… luati de la mine…..Cacat va trebuie? Ca ma cac de 2 ori pe zi….. o vitanja la luna ar fi perfect !!! suport eu costurile !!! Si imi donez corpul la banca de organe… poate unu dintre voi crapa si are nevoie de ficat, inima ,, plaman,…. etc… luati de la mine…..!!!!! Sunt activ sexual … chiar hiper activ… daca aveti angajate nesatisfacute ,,, sau sefe… va dau eu km de p**a….. ca o am pe stoc!!!! ma uit la ea ca indienii la Gange…curge de nu se mai termina….. Astept si alte propuneri!!!! Luati ma tot… ma dar tot!!!  vreti loc de veci ? vi-l dau ma … dar sa va vad ca la Auschwitz pe toti … in groapa mea toata banca!!!! Jepatilor… cresteti ma comisioanele…..luati-ne ma pielea….Sa ma dati ma la stiri
SA   MA RECLAMATI MA!!!! FACETI MA CE VRETI VOI !!! DAR NU CU MINE MA…
ASTEPT PROPUNERI..
COMISIOANE ZERO PENTRU MINE!!!!
IA MAI DATI MA SI PREMII …IMBUIBATILOR….. ASA..APARENT ALEATOR….DATI MA LA TOTI ,… SA VA DUCETI SI VOI IN CAP….. PE MINE MA INTREBATI MA DACA SUNT DE ACORD CU CE FACETI VOI?
DACA EU VREU MA SA RENUNT LA VOI SI SA PRIMESC BANII IN PUINGA??
 IN PUNGI D-ALEA DE HARTIE… SUA IN  PLIC?
 CE MAI SUGETI MA VOI ATUNCI?

………………………………..

Păi nu-i așa?

BRD tot mai simplu – și mai dublu

În viață se spune că întotdeauna te întâlnești de două ori. Așa a fost și cu mine cu BRD. N-a fost dragoste la prima vedere. A fost o nevoie urgentă de credit. Și mi-am blestemat zilele până mi-am închis creditul și socotelile cu banca. Și cum de ce ți-e frică nu scapi, ca  nouă angajată la o mare corporație, iar dau nas în nas cu BRD: plata salariilor. Iar cont deschis, acum iar bătaie de cap să scap de ei.

Dar omii au aflat că există mail. Și acum dau mailuri disperate să mă duc să ridic nu știu ce câcat de card de la ei. O să le las câcatul să-l mănânce singuri. Dar cireașa de pe tort a venit cu mailul de mai jos de la serviciul vocalis. Nu știu exact ce face serviciu respectiv, știu doar că-l plăteam.

Pot să spun că mă bucură enorm că sunt un “stimat client” și că mă impresionează până la lacrimi dobitocenia lor. Puteți vedea cu ochiul vostru magic și singuri, orice comentariu cred că ar pieri pe lângă măiestria echipei BRD care s-a scremut destul de mult să încropească acest spam de doi bani:

Tot mai simplu. De la simplu la dublu! 

Limba noastră

Prin amabilitatea unei prietene, am primit poza asta. Magazinul e de pe undeva de prin Rahova.

Voi ce înțelegeți?

După 15 ani

Am fost fascinată în copilărie de Sailor Moon, de Lidia în jurul lumii, de Captain Planet, de Arabela. Ce aveau în comun? Superputeri! Îmi imaginam că undeva în mine stă ascunsă o astfel de putere și credeam că dacă închid ochii și-mi doresc destul de tare o să am și eu o superputere.

După 15 ani am revăzut Sailor Moon. Mi-am dat seama acum că toate gagicile alea sunt la fel, doar diferă culoarea părului, că muzica e oribilă, că efectele sonore sunt chiar enervante. După 15 ani mi-am dat seama că încă mai vreau să am superputeri, doar că acum motivele sunt altele. Încă sunt un copil. Un copil mare. Doar că m-am camumflat într-un pinguin.

Retarzi împuțiți

Să vă fut în gură de țărani cocliti aduși la capitală. De oligofreni retarzi (e pleonasm, nu?) care așteaptă “mașina”. “Mașina” e un autobuz! Autobuzul are geamuri care se deschid! Nu se țin închise ca să vă mirosiți bășinile și să vă usture ochii! Să stați precum sardinele și să vă adulmecați putoarea și să urlați să închid geamul că se face curent! Da! Se face curent cu capul ăla gol! Se face o tornadă de prostie, idioțenie și nesimțire crasă!

Mergeți voi cu “mașina” și adulmecați-vă putorile!

E așa de frumos să mergi prin ploaie!