Valentine, Valentine

Valentine Valentine…. Cică fost un martir pentru că oficia căsătorii pe ascuns. Păi şi oare de ce l-au făcut sfânt? Dacă ar fi fost gigolo aş mai fi înțeles că ar fi făcut şi el nişte femei fericite.

Dar nu despre asta e vorba. Când m-am mai copt la minte am înțeles că mai toți bărbații şi femeile în aceeaşi măsură au nevoie de aceste îngrădiri sociale. Aşa suntem noi muierile construite. Vrem atenție. Şi bărbatul se cam scarpină la ouă cu nevoia asta a noastră. Şi atunci au apărut aceste obligații sociale de a acorda atentie: Sf Valentin. Marțişor. Iepuraşul de Paşte. Zi de naştere. Zi de nume. Moş Nicolae. Mos Crăciun. Aniversare de “cuplare”. Aniversare de primul pupic… prima muie….Toate temporal dispuse. Ca să nu fie îngrămădeles de atenții doar într-o perioadă din an.  Ca să nu mai vorbim de implicarea comercială din spate a industriilor care fabrică nevoi inexistente.

Probabil ce nu pricepe multă lume în pătrățelul lor mistic, e că cu acel trebuie, îl iei frumos, îl împătureşti şi te ştergi cu el la fund. (Da, şi noi ne căcăm). Că avem nevoie să ne spuneți că ne stă bine-n trening dar şi în rochie cu spatele gol. Că avem nevoie să ne spuneți fără motiv, dată sau oră. Că avem nevoie să ne aduceți un smoc de iarba mai des (ales şi cules de voi) decât să faceți rată pentru un buchet de trandafiri care se ofileşte a doua zi. Şi când veți înțelege asta…. a voastră e împărăția!

Iubiți-vă frumos, nu pentru că trebuie.

Explore posts in the same categories: Uncategorized

2 Comments on “Valentine, Valentine”

  1. R Says:

    Doar o chestiune de unghi, un exercițiu de imaginație ca în serialele mișto de pe posturi de filme online:

    Cum ar fi dacă toate pretextele de sărbătorire pe care le-ai enumerat nu ar fi pentru atenția pe care o caută femeile și nu știu să o ofere bărbații?

    Cum ar fi dacă ne-am uitat la toate ocaziile astea ca un pretext pentru a căpăta bărbații niște atenție? O ocazie în care să se dea cocoși, lei, urși sau pinguini cu pieptul umflat? Că ei fac și că ele le sunt recunoscătoare că fac, că sunt impresionate, că sunt încântate de atenție. Nu de alta dar parcă lipsa de pretext pentru un gest frumos, o iubire pentru că este, nu una pentru că trebuie, le face și pe ele oarbe. Că altfel bărbații sunt aceleși pramatatii de zi cu zi indiferent de gestul aleatoriu, mai mic sau mai mare, cu drag, de cele mai multe ori, mult mai autentic decât la oricare sărbătoare.

    Adică o ocazie pentru bărbați să se dea mari că pot face ceva special. Să capete atenție fără să o ceară (sunt secole lungi în care masculii au fost pedepsiți social pentru cerut de atenție, afecțiune sau arătat slăbiciuni).

    Răspunsul la întrebarea ce-ar fi dacă toate pretextele ar fi pentru bărbați și nu perntru femei ar fi unul singur. E la fel de greșit. Corect, frumos, uman, sentimental ar fi nu ne folosim de pretextele astea, niciunii dintre noi.

    Dar tu vrei să te lupți cu sute de ani de presiune socială strâmbă. Pentru unii ritualul e confort, pentru unii ritualul e imperceptibil și pare natura vieții.

    Și cred că te poți bucura în loc să te lupți. Te poți bucura de orice semn de apreciere, afecțiune și atenție, oricând îl primești, indiferent de forma și culoarea pe care o are. Și că poți să recunoști atenția și afecțiunea și când nu are forma de sărbătoare, de celebrare, de comemorare. Poți să o recunoști în cele mai mici și mai simple gesturi pe care celălalt le face pentru tine, cu tine, lângă tine. Și poți să oferi același lucru… oricând… pentru că simți, nu pentru că trebuie. Pentru că jocul autentic nu mai este despre ele au nevoie și ei trebuie să ofere ci despre ei simt și ei pot oferi și celuilalt.

  2. pinguinulfurios Says:

    Nu ma lupt cu nimic. E doar o parere.
    Sute de ani de istorie au educat barbatii ca ei sunt masculi. Ca ei sunt pilonul. Ca ei nu sufera. Ca lor le sunt permise lucuri pe care femeia nu are voie sa le faca. Ca femeia e vulnerabila si supusa. Cand femeia a inceput sa arate ca e si desteapta si ca e si puternica (nu neaparat fizic) ca si ea poate, s-a produs un declic social. Barbatii inca au nevoie de femei vulnerabile si supuse pe care sa le ocroteasca. Le e frica de cele puternice ca nu stiu sa le gestioneze. Cu totii avem nevoi in egala masura. Unii le exprima, altii nu. Unii asteapta sa le fie citite gandurile si interpretate vorbele, gesturile. Suntem complicatii si minunati cu totii. Naiv, eu inca cred ca oamenii sunt frumosi.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: