Posted tagged ‘job’

Sunt o curvă

5 February 2016

Mă gândeam că prostituția e cea mai veche meserie din lume. Că femeile alea fac ce știu / ce pot ele, își vând corpul. Nu am studiat problema cu statistici, câte o fac din nevoie, câte din plăcere, câte din dereglaje psihice … ideea e că o fac. Și într-un final, indiferent de motivație, o fac pe bani. Pentru bani. Societatea ne educă că e un lucru rău, imoral, că femeile care fac asta (mai nou și bărbații), și oricare ar fi termenul contemporan …dama de companie, model de videochat etc, femeia își oferă corpul pe o perioadă de timp unei persoane pentru a-i oferi plăcere. O iluzie de moment, de scurtă durată. Pentru că trebuie să mănânce, să plătească facturi, să se îmbrace, să plătească o chirie, să…să … Orice ai face e pe bani. Ele muncesc. Își expun corpul, desfac picioarele, cască gura, fac ce li se cere …. Cealaltă persoană primește o iluzie scurtă. Iluzia că a primit ce a vrut. Sex, orgasm, companie, atingere, refulare și lista ar putea continua.

Eu, îmi ofer zi de zi, de luni până vineri corpul, de la 9 la 18,00 prin prezența mea fizică unui job. Și nu numai. Mintea mea e acolo. Nu pot evada, nu mă pot gândi la altceva în timp ce trag de formule și tastez și cu picioarele ca să fac cât mai multe în același timp. Zi de zi, suport cel puțin o persoană (în speță superiorul) cu toanele lui, fac ce vrea el, cum vrea el. Mă îmbrac cum dicteaza compania. Să fiu business că reprezint imaginea și pozitia cu mândrie. Am/ nu am chef trebuie să răspund, să raportez, să mimez zâmbete la discuții mediocre. Pentru că am de plătit facturi. Pentru că aproape orice aș vrea să fac are o monedă de schimb. Timpul meu, corpul meu, mintea mea. Mă vând pe mine ca să-mi cumpăr alte plăceri în viață, să simt că nu sunt chiar degeaba și că îmi mai rămâne puțin timp și pentru mine. Timp în care să-mi redau corpul și mintea pentru mine. Să cred că eu sunt stăpânul meu și fac ce vreau cu ele. Să dorm cum vreau eu, cu cine vreau eu, să mă îmbrac cum vreau eu, să ies unde vreau eu …. să profit de puținele ore rămase libere din viața mea pentru mine. Asta dacă pot să evadez fără să adorm gândindu-mă la nu știu ce proiect de predat sau mai știu eu ce am de terminat urgent a doua zi.

Nu suntem toți la fel. Fiecare cu “norocul” lui. Al meu lipsește. Mă prostituez. Fizic și psihic. Ofer plăcere prin rezultate negru pe alb. Ofer orgasme prin cifre. Fac ce mi se cere și infinit peste. E muncă. E captivant ce fac. Jobul e interesant. Dar o fac pentru bani. Pentru toanele frustrării unei alte persoane.

Da, știu, eu aleg ce fac cu viața mea.

În acest moment al vieții sunt o curvă.

Advertisements

Bă, cum e viața asta….

10 November 2015

Ai job. Ai creieri futuți de șefi și colegi incompetenți. Ai nervi și stres și ură și prea puțin timp pentru tine și pentru cei din jur. Ai bani. Puțini sau mulți. Dacă-s puțini ești frustrat că tragi ca boul și nu rămâi cu mai nimic după ce tragi linie. Ai mulți bani dar nu ai când să-i cheltuiești pentru că lucrezi 15 ore pe zi și în weekend fie ești lesinat de oboseală și trândăvești în casă, fie ești mort de beat ca să-ți îneci amarul, fie mai muncești de acasă.

N-ai job. Ai creieri futuți de facturi / rate / chirii pe care nu poți să ți le plătești. Ai stres și ură că nu-ți permiți să ieși la o bere cu prietenii. Poate uneori nu ai ce să mănânci. Ai timp pentru tine și nu știi ce să faci mai întâi și în ce direcție să o iei ca să iei o gură de aer. De fapt nu ai timp, pentru că îl pierzi împărțindu-te în milioane de părți că să rupi de-o gură de pâine. Te zbați în birocrație ca să faci și tu o amărâtă de firmă. Și te chinui să o pui pe picioare, dar surpriză ai nevoie de bani ca să investești și să dezvolți un business.

Da, dacă ar fi ușor toată lumea ar fi antreprenor și ar găsi echilibrul între a avea timpul tău și a-ți permite să te răsfeți. Ne căutăm echilibrul între extreme. Norocoși cei împliniți cu viața lor. Suntem sclavii propriei noastre materialități.

Iubește. Dragostea nu costă. Afecțiunea nu doare. Tandrețea nu rănește. Și sunt gratis.

[1] job nou

13 October 2011

Candidatul ideal:

– tineri drăguți, prezentabili care nu sforăie

Responsabilități:

– să doarmă

Beneficii:

Pijamale, pat dublu, lenjerie de lux și 3600 de dolari lunar.

Se pare că există. N-am găsit în schimb cum să aplic….

Și la noi se mai găsesc astfel de joburi prin sistemul bugetar. Într-adevăr, nu cu atâtea beneficii, e puțin mai incomod să dormi prin sălile de ședință îmbrăcat în Armani, dar și suma remunerată poate compensa aceste lipsuri. Ahh, și încă ceva… nu-i musai să fii tânăr și drăguț. Se acceptă și moși cu bale în colțul gurii.

Valoarea mea…

11 August 2011

Ce-am găsit…. am găsit că un post pe blogul meu valorează 196 ron!

Habar n-am ce-i cu site-ul ăsta, care e scopul… în fine, dar m-a amuzat teribil. Păi mai bine m-aș lăsa de job, că la valoarea asta, dacă aș scrie zilnic, aș câștiga 5880 ron! Nu-i nici mult, dar nici de colo. Și cel mai important ar fi că nu ar mai trebui să mă trezesc de dimineață :)) . Și mă întreb … dacă eu cu aberațiile mele pot căca atâția bani, blogerii ăia meseriași ai fi miliardari, nu? Dar cu toții vrem să fim niște modești. Și să nu mai mușcăm din strategiile de marketing, a la Moș Crăciun…

Vreau să mă car

21 January 2011

Vreau să mă car din țară.

Mi-e silă de țară. Mi-e scârbă. Mă îngrijorează viitorul sumbru. Fără perspective.

Mi-e silă la job. Atât de silă și scârbă și de stresată că am clacat. Mi-am făcut șeful de câcat în fața a cincizeci de oameni într-un meeting de-al lor de rahat. Probabil o s-o mi-o fur. Dar m-am săturat de exploatarea asta umană. De împins până la limite, de concepția lor că românul bagă ca berilă și că poate, că e disperat, că e situația de rahat. Nu-ți convine, e țara plină de șomeri! Nu? Pentru că am arătat că se poate și acum presează de ajung acasă cu dureri de ficat și multi neuroni în minus.

Pentru ce? Să mă bag la un credit până la pensie să-mi iau o cutie de chibrituri într-un bloc dinainte să mă facă mama? Să trăiesc doar pentru sfârșitul de săptămână? Să pic lată vineri și să mă trezesc să o iau luni de la capăt…futu-vă-n gură să vă fut de multinaționale de rahat.

N-am nimic. Nimic al meu. Vreau să mă car. Să fac ce? M-am apucat să caut joburi în afară…medici, medici, programatori, dulgheri, medici. Găsesc ceva recepționera prin hoteluri ….hmmm… trei mii și ceva de candidați și eu experiență ioc. Medic nu-s, IT-st nu-s, dulgehr nu-s. Dar sunt manager. M-a trimis mama la capitală, am făcut școală, lucrez de la 18 ani. Mă duc și barmaniță, dar mă duc.

Deci dacă aveți un pont ceva…

Foto de aici.