Posted tagged ‘concert’

Negru

31 October 2015

Am închis feisbucul. Nu mai pot să privesc cum oamenii caută disperați oameni. Cum întreabă de prieteni și de rude. Cum îi găsesc pe o listă sau alta. Pentru că e dureros. Pentru că toată țara a auzit de tragedie. Toată lumea a auzit.

Puteam să fiu acolo. Puteam să fiu printre ei. Auzisem în cursul zilei la radio de concert. Nu știam trupa. Mi-a atras atenția că era intrarea liberă. Cum sunt jobless, sunt în căutare de locuri de ieșit / socializat cu buget cât mai redus. Mă gândeam că îmi iau o apă și trag de ea toată seara și mă bucur de muzică mișto și oameni faini veniți să se distreze. Soarta a făcut să fiu prea epuizată peste zi și să nu mai am chef să ies. Ultima dată fusesem acum  vreo două săptămâni la un concert acolo.

Vinovații? Nu mai aduc sufletele înapoi, nu vindecă desfigurările. Nu liniștesc traumele. Mă gândesc că puteam să fiu acolo. Atunci. Sau în orice altă zi în orice alt club. Centrul vechi stă să cadă pe tine. Subsoluri îmbâcsite, scrări șubrede, tavane-n care dăm cu capul. Acum vreo trei-patru săptămâni când s-a redeschis un club într-un subsol nu am rezistat din cauza  fumului de țigară. Nu puteam să respir de fum de țigară. Acum mă gândesc dacă se întâmpla ceva? Cum ieșeam din labirintul ăla? Acum mă gândesc dacă eram acolo aseară, nu le mai răspundeam prietenilor că-s bine. Acum că mă gândesc că poate să-mi cadă o cărămidă-n cap pe stradă. E afiș pus, cu atenție cade tencuiala, dar e vina mea că mergeam pe stradă.

E vina noastră că vrem să ieșim? Să ne distrăm? Să socializăm și să ne bucurăm de lucruri frumoase? E vina noastră că mergem în subsoluri ponosite că-i berea ieftină? E vina noastră că mergem în case părăsite și mansarde dărăpănate că doar acolo ne permitem să ne adunăm? E vina noastră că suntem golanii generației noastre? Hypsterime? Cooleni? E vina noastră că vrem o planetă mai verde și o mâncare mai sănătoasă? E vina noastră să credem orbește că nu ni se poate întâmpla nimic și că cei care au localuri s-au asigurat și au respectat normele?

Nu pot să nu mă gândesc …dacă se întâmplă un cutremur? E vina noastră că nu avem spitale? Că e nevoie de personal auxiliar pentru sute de persoane? Că e cod roșu și se cară aparatură din toată țara? Dacă e vreo catrastofă naturală? Dacă se prăbușește un bloc la un cutremur? Un cartier? Un mall? Toată stima și respectul depus de personalul medical și de pompieri.

Noi ce facem? Noi unde ieșim? Mergem să verificam mai întâi ieșirile de urgență și numărul de extinctoare? Și dacă ni se pare safe rămânem? Tot noi? Oamenii mari ce fac pentru noi? Noi ne păzim pielea și ne ducem existențele căutând bucurii printre oameni. Unii din păcate au plătit cu viața. Unii din păcate o să rămână marcați fizic și psihic pe viață. Când se întâmplă tragedii parcă se mai răscolește ceva în noi. Din păcate pentru mulți o să rămână o listă. Pentru mulți o să rămână durere.

Aș vrea o țară în care să nu-mi fie frică să mănânc într-un restaurant pe motiv că nu se respectă normele de igienă. Aș vrea o țară în care să nu-mi fie frică să ies într-un club că risc să crăp acolo că patronii nu respectă normele. Aș vrea o țară în care să nu-mi fie frică să merg pe stradă că o să-mi cadă tencuiala-n cap. Aș vrea o țară în care să nu-mi fie frică să intru într-un spital cu o zgârietură și să ies cu alte boli doar pentru că m-am așezat pe o bancă.  Aș vrea o țară în care să nu-mi fie frică că taximetristul mă jecmănește și să stau cu ochii pe aparat și să-i zic pas cu pas traseul ca să nu mă plimbe juma de oraș. Aș vrea o țară în care să nu înjur fiecare groapă din asfalt care mă doare la planetară. Aș vrea o țară în care să am unde să merg cu bicicleta fără să-mi fie frică că fie dau peste pietoni fie peste mașini. Aș vrea o țară în care să mă așez în parc pe iarbă fără să mă uit mai întâi după rahați de câine. Aș vrea o țară în care să nu am la orice colț o biserică ci o școală. Sau un loc de joacă. Aș vrea multe lucruri. Dar am ajuns să ne adaptăm și să ne descurcăm cu ce avem. Să găsim alternative și să facem haz de neceaz.

Pentru că oamenii fac țara. Dacă părinții nu ți-i poți schimba, țara o poți schimba. Poate sunt idealistă și visătoare. Poate vreau frumos și siguranță. Cer atât de mult? Cerem atât de mult de nu primim nimic? Primim bătaie de joc, miștouri ezoterice și religioase. Suntem blamați pentru că vrem să fim cum vrem să fim noi. Suntem generația rebelă verde-n cap care merge pe skateboard și ascultă muzică “ciudată”.

Suntem oamenii frumoși care vrem să fim. Vrem să fim fericiți și frumoși. Cerem atât de mult? Cere atât de mult în țara asta?

  • condoleanțe familiior și celor care și-au pierdut pe cineva drag.
Advertisements

Îndreptar de bună purtare la concerte

5 March 2015

Ante P.S: e pentru Dudui. Doamne și domnișoare.

Deci, fei,  te-ai dușat (sper pentru binele tău și a celor din jur, chiar dacă e încă frig și ai haine groase să știi că mirosul trece prin haine), te-ai învârtit prin casă și ai probat toate ținutele posibile, te-ai machiat, coafat, te-ai demachiat și ai luat-o de la capăt, te-ai declarat multumită cu juma de gură că ești okei, te pregătești să ieși și tu ca tot omul să socializezi. La un concert să zicem. Pentru o viață mai bună, te rog să ai câteva aspecte în vedere:

– pentru siguranța celor din jur, nu-ți prinde părul cu cleme contondente. Nu faci decât să arăți că ai un cuib în cap și riști să scoți ochii lumii.

– pentru comoditatea ta, dar și pentru ficatul celor din jurul tău, nu veni cu poșeta aia colturoasă și tare și rigidă de la H&M. Nu de alta, dar în benzna aia nimeni nu o să bage de seamă că ai cea mai bună poșetă a ta. Și riști să primești un shot în ea, ca alcoolul cică mai înmoaie.

– dacă ai 5897 de kile și esti cât Păsări-Lăți-Lungilă, evită tocurile. Arăți ca o elefănțică pe picioroange și nimeni nu va observa pantofii de la “orice produs la 12 lei”. Și nu vrei să ți se rupă vreun toc tocmai în seara asta când ai stat nemâncată ca să pară că nu ai burtă și ești o suplă.

– fii mai discretă când te-uiți-să-vezi-dacă-se uită-careva-la-tine. Dacă a pus careva ochii pe tine, și are coaie, găsește el o cale să se împiedice de tine și să cădeți amândoi în așternuturi.

– De cele mai multe ori, scopul unui concert, fie că ai ajuns acolo printr-o conjunctunctură a lui Mercur retrograd în Jupiter sau te-ai dus în cunoștință de cauză e să îi asculți pe oamenii ăia. NU să povestești tu aproape urlând însoțitorilor din grup ce ai mai făcut la muncă. NU trebuie să te ascultăm pe tine, fei!

– Distracția NU e pe facebook. Nu sta în beznă, cu fața luminată de telefon în timp ce beleștii ochii și te uiți la pozele altora care vor să pară că au o viață. Pentru că: lumina rece te face să arăți mai bătrână și mai obosită. Nu pari nici mai interesantă, nici mai cool. Nu se vede că ai ifon 7.

P.S: În rest, să ne (re)vedem cu bine la următoarele concerte!

 

 

Fucking insane….Placebo

1 March 2012

E oficial. Pe 6 August.

Grimus, lansare Egretta @ Silver Church

11 October 2011

Friguț … zile de uitat la filme și nopti de pierdut prin cluburi. Că au cam început concertele.

Joi, pe 06 Octombrie în Silver Church și-au lansat băieții de la Grimus cel de-al doilea album, “Egretta“. Nu am de gând să fac o recenzie a albumului. Prestațiile lor live transmit mult mai mult decât o simplă înregistrare. Am pierdut numărul la câte concerte am fost și după fiecare concert abia îl aștept pe următorul. N-aș putea să zic că sunt un mare fan, nu-i fugăresc prin culise după autografe, ci doar reușesc la fiecare cântare… pana mea …. mai bine dați fuga la următorul lor concert din oraș și o să înțelegeți ce zic.

Bonn, revenind la joi seară…în deschidere Vetoes. De la mama lor din UK. Le ascultam acel unic EP si cineva mi-a zis că aduc a The Doors. Poate, mie nu mi s-a parut. Mi se par originali dar cu ceva influențe de prin anii ’60 – ’80.

Și video: VetoesO…hio , instrumental (short), Rats. Grimus: Vanity, Nature Falls, Egretta, In your eyes, Political Animals, Legends, In a Glimpse, I wanna be your dog ( The Stooges cover)

                 

Și evident, Grimus!

                         

Și motive de pierdut nopți prin cluburi mai sunt: Luna Amara pe 15 oct în Fabrica, Ada Milea pe 18 oct în Mojo, Coma pe 20 oct în Elephant, The Ascent of Everest pe 23 oct în Control, OCS pe 26 oct în Club A și lista poate continua….

Senzația de după….

14 August 2011

Parcă n-aș scrie. N-aș scrie cum a fost la concert. A trecut. Dar senzația a rămas.

Nu m-am strivit în mulțime. Am stat cuminte pe scaune, cu senzația de sugativă de oameni, de ecouri, de muzică. De mulțime dezlănțuită, forfotă și agitație. M-am hrănit cu setea de muzică, de refulare, de trăiri. Am lăsat să-mi treacă prin timpane zeci de mii de decibeli, versuri, acorduri care mi-au pus sângele-n mișcare și m-au trezit sufletul.

Găsiți pe youtube video de la Luna Amara – Loc Lipsă, Paraziții – Din Colțul Blocului & Arde, Implant pentru refuz – March to the end, DeftonesDigital Bath, Change, Minerva, Passenger, Be quiet and drive, My own summer, Roket Skates, Root de la Alternative Summer Day de la Arenele Romane.

BestFest 2011

2 July 2011

Mda…îmi era tare dor de muzică live. Și țineam morțiș să ajung la Skunk Anansie.

Părere generală după o zi de festival? Conceptul pare ideal, organizarea mai avea de muncă.

Începem cu transportul. După ce te bați să urci în autobuz la Aviatorilor, te trezești în câmp după vreo juma’ de oră.  Și o iei la pas. Pe zi e frumos. Stânga grâu, dreapta grâu, lac, bălți. Verdeață, gârneață.  Noaptea la întoarcere e mai interesant pe beznă.  Și la așteptat autobuze. Până și broaștele din lac parcă râdeau de noi. Mi s-a părut că locurile alea de parcare au fost insuficiente. Mașini parcate pe peste tot. Care pe unde au apucat.

Campusul propriu zis: cât vezi cu ochii. Doar ești în câmp! Evident, până să intri, țiganii cu acareturi la vânzare. Localnicii intrau moca pe bază de buletin. De menționat că erau numai de-aștia tuciurii care intrau pe porțile alea speciale.

În interior scene, buticuri, zone împărție pe genuri: Expirat, Goblin, Art craft, bâlci de țoale (!), carusel, corturi cu dj. Mi s-a părut o combinație colorată pentru a atrage cât mai multă lume. În unele corturi muzica house era atât de tare că se auzea chiar și în fața scenelor în care se cânta live. Fum de grătare și duhoare de mici. Bude insuficiente și neutilizabile după ceva timp.

Omul cu șobolani, Toulouse Lautrec, Coma, Niște Baieți (deși nu apăreau niciun afiș), Butterflies in my stomach câteva din trupele noastre din prima zi a festivalului. Scenele în schimb jalnic de “goale” amenajate. O perdea pe fundal, boxe și ceva lumini. Parcă ar fi fost o scenă de teatru, nu de festival!

         

Skunk Anansie….încă mă gândesc ce epitet să folosesc! Energie, zgomot, demență, nebunie. O voce incredibilă. Energie fantastică o oră și jumătate, mii de oameni in extaz. Aruncat în public, mers pe umerii spectatorilor, sărituri pe scenă…Mda, incredibil. Chiar ei au afirmat că nu le vine să creadă că  concertează de 17 ani împreună și e prima dată când vin la noi.

Video Skunk Anansie de la Best Fest 2011 gasiți după cum urmează: Charlie big patato, Because of you, Hedonism, Weak (As I am), You saved me, Little Baby Swastikkka, Little Baby Swastikkka final, My ugly boy, Tear the place up & Skunk heads

                    

Muzici și concerte

16 May 2011

Devorez muzica live. Muzică bună. Temenul ăsta de “bună” e foarte subiectiv, dar în același timp muzica bună e cea care trezește o stare, care exprimă ceva. Unii ar zice că și hip-hop-ul e așa, și maneaua, dar revin la termenul de subiectiv.

Zilele aste se desfășoară Festivalul Club A în centrul vechi și derăpănat bucureștean. Inițiativă de apreciat. Cu handmade-uri, cu kitsch-uri, cu bere la pahar și lume. Lume în trecere, lume ieșită la promenadă, lume, lume.   Am apucat de i-am văzut pe băieții de la Urma – frumos, frumos ca de fiecare dată – și i-am auzit pe cei de la Trupa Veche. Asta că rodeam la un covrig pe o bordură, că  altfel, Trupă sau Veche sau repertoriul lor nu prea l-aș băga la muzică bună. Subiectiv.

 Dar un gen aparte, denumit neo și dark folk spre psihedelic l-am experimentat cu Kentin Jivek – în We Singing Colors vineri seara în Club Control. Cu prea puțini oameni interesați, cam deprimant pentru o vineri noapte, dar cu o voce intersantă și cu o performanță ca și pentru o sală plină. Video aici și aici.

În schimb, americanii de la Arms & Sleepers și suedezii de la Jeniferever m-au mișcat până la ultima celulă.   Un electro post rock ambiental al celor doi băieți de la Arms & Sleepers, un cadru întunecos, în care doar auzul era singurul simț existent ce cuprindea și reda sevrajul unei muzici, o combinație de instrumental ambiental, jazz, trip-hop, scratches presărate pe alocuri cu voce.

Înregistrări aici, aici, aici și aici.

Jeniferever, cu un stil aparte, cu iz a la Robert James Smith dar cu un instrumental puternic încât ai senzația de dulcea durere a unei muzici ce pătrunde în coaste, își face loc și și se cuibărește acolo. Subiectiv.

         

Mai multe poze pe FB.