Posted tagged ‘facebook’

Cealâm

16 November 2015

Ce câcat e asta cu “Când ai făcut ultima dată ceva nou pentru prima dată?” Văd asta la statusuri pe Feisbuc. E atât de mișto ce ai făcut și vrei să ne arăți și nouă? E atât de unicat, extraordinar, mirobolant că aș avea de învățat ceva din experiența ta de mâncat hamburgeri pe cine știe unde? Sau că te-ai dus până la cota 1400? Sau că ai ars-o dubios pe cine-știe unde? E existența ta atât de mizeră că nu faci nimic nou, zi de zi, oricât de mic? E ceva ce merită să vadă și să știe toată lumea? E suficient de decent ca să nu te bameze Feisbucul? E suficient de mișto ca oamenilor să le placă ce ai făcut tu? Să te binecuvânteze cu Like-uri și comenturi și mesaje de cât de tare ești tu că ai stat într-un picior? La mine la “țară” de unde-s eu, foloseam un cuvânt. Cealâm.

Da, știu care e treaba cu haterii …. suntem învidioși pe succesul altora. Mai bine ca mine cu câcaturi mici și multe și noi în fiecare zi, decât cu bălegar mare din an în paște.

 

E cu Doamne – Doamne

20 July 2015

De ceva timp, îmi apare în news feed ul de Facebook cum cineva din lista mea de prieteni share-uieste diverse postari de pe diverse pagini dubioase….gen Arsenie Boca, Sfantul Nectarie, diverse mănăstiri!  god

Și dau un click! Oaha … ce de pagini! Câți Aresnie Boca sunt? Hmm 7! cu Părinte, Pilde și Mormânt! Și lumea se roagă acolo. Și comentează. Și e si Dumnezeu pe acolo. Și nu e unul! Cum, Dumnezeu nu e unul? Singurul? Poți să dai like-uri oare la toate paginile lui Dumnezeu? De ce și-a făcut Dumnezeu mai multe pagini? Cum îl urmărești zilnic? Să vezi ce status are? Gen: ” Azi o să moară 3569822,56 de oameni de diverse combinatii de n luate cate k de cancer, tuberculoza, foamete, accidente, sinucideri. Dar dacă mai primesc 875946,569(563) like-uri, o să fac să se nască niște pui de omi. Și poate vă las să salvati Arcticul.” Oare se plictisește așa tare? Din pacate nu am văzut selfiuri …. Pagina lui God are 9,690,430 de likuri (momentan). Oare cum ajungi să-i dai like lui God? Ai făcut ceva bine? Jesus Daily (wtf?) are mai multi adepti 26,473,378 like-uri. Deci nu degeaba s-a răstignit.

Pe mine ma distreaza foarte tare astea. Adica e cineva care stă și prelucrează pozele, eventual un grafician și un PR-st care să spună ce texte să pună. Deși cred că e cam în pană de inspirație că mai toate textele sunt de genul …. dacă și tu vrei Sfânta nu-știu-ce …..dă like and share. Sau și mai inspirate sunt alea cu ” Dacă nu dai like and share Doamne-Doamne o să te pedepsească, sau după caz dacă esti bun și credincios și dai like ți se vor îndepli minim 3 dorinte. Alo! Vorbim de Gizăz sau de peștișorul auriu?

Dar între noi fie vorba, cum sunt jobless și o ard pe mood de freelancer, cui îi trimit cv-ul meu că sigur pot sa scot niște texte mai bune. Și știu să dau save de pe net la poze și să fac crop în Photoshop. Și nu mi-ar strica niște Ochiul Dracului de la Gizăz.

P.S: pe bune fetelor, cine n-are nevoie de motanelul ală?

Ce-l mai fute grija pe Feisbuck ….

3 January 2013

Până acum feisbukul întreba la status cu “what’s on your mind?”.

facebook-whats-on-your-mind

Probabil prea multe minți goale, așa că s-au adaptat la situație, cu întrebări simple, pe înțelesul tuturor:

facebook1Păi la asemenea întrebări și răspunsuri pe măsură…..

Cică Feisbuc

25 July 2011

Acum mai bine de un an mi-am făcut cont pe feisbuc. Propriu și personal. Cică dintr-o dată mă căutau în disperare colegii de liceu să facem reuniunea de 10 ani de la terminarea liceului.

Și cum află lumea că ai cont, dintr-o dată lumea vrea să deveniți prieteni. Cum cunoști oameni noi, te caută pe feisbuc să întăreasca prietenia. Cică acum am 98 de prieteni. Și câțiva în “pending”. Cum vine asta să-i pui pe oamenii care vor să-ți fie prieteni pe “not now”? Simplu. Cum vine asta cu “X-ulescu wants to  be friends?” Corect ar fi “X-ulescu wants to stare at your pictures and see what you do when you do nothing”. Și când nu faci nimic și pui poze să te dai mare, să arăti pe unde ai mai fost, cu cine, ce ai mâncat, ce ai băut, ce te-ai mai distrat, cum ți-ai pus pirostriile, ce muzici mai asculti, altii se simt obligați să placă ceea ce faci. Și dau like. Sau comentează.

Le arăți oamenilor unde te-ai născut, unde ai învățat, ce muncești, ce citești, ce gânduri ai, ce cool esti, ce om realizat ai ajuns în viață. Și pentru că ai o viață, o petreci pe feisbuc. Pentru că sunt oameni cu care nu te-ai văzut din liceu, acum e momentul să deveniti prieteni și să vă like-uiți. Pentru că sunt oameni cu care n-ai schimbat o vorba de o căruță de vreme dar te-au gasit pe feisbuc, puteți fi prieteni, nu? Pentru că oamenii sunt în mișcare, pleacă, vin,  bla bla, distanța, timpul, bla bla, ajungem să spunem scurt și sec like la o poza, la un gând.

Cum, nu ai cont pe feisbuc? Nu exiști! Vrem să vedem dacă suntem mai realizați decât alții, dacă dăm bine-n poze, ce-ai mai făcut. Îți editezi profilul..cine să te vada, cine nu, cine, ce poate să facă pe perete tău. Asta e cea mai tare! Dacă aș fi fost câine, m-aș pișa pe pereți! Dacă ai cont pe Feisbuc, mai scrii una alta pe perete.  Cică îți sugerează cu cine să fii prieten. Am văzut oameni cu sute de prieteni. Poate mii. Bogați oameni, nu?

Cică Feisbuc. Cică o mare condică pe care oamenii o semnează, un mare jurnal deschis, un mare ecran prin care ne privim, un mare lanț prin care vrem să credem că nu suntem singuri.

Ceva de-al meu

15 September 2010

Acu ceva timp pe când mă chinuia talentul să fac niște poze undeva pe la Unirii, m-am trezit cu un puști în spatele meu care mă studia foarte atent. Nu știu de cât timp stătea acolo. N-am schițat nimic. M-a întrebat direc dacă imi expun pe undeva fotografiile.<< Ahh, nu!!!! Sunt doar așa, pentru mine,>> am răspuns mai – mai să scap telefonul din mână. De menționat că mai toate pozele mele sunt făcute cu telefonul.

Prin urmare, pentru curioși, găsiti pe feisbuc la mine un album nou cu ceva din capodoperele măiestre ale artei contemporane realizate de magnifica pinguină. Adică caca – maca câteva poze făcute de mine și care-mi plac muuult. Acum și pentru restul lumii!

Și poate ‘oi apuca ziua să-mi iau și aparat foto pe măsură!

Decada inventarului

26 March 2010

De câteva zile tot primeam pe mail diverse cereri de prietenie pe Facebook. Delete. Foşti colegi de liceu. La ce dracu îmi mai trebuia încă un cont, încă o parolă pe care să o uit? Până când, una dintre colege m-a luat la trei – păzeşte să-mi fac naibii cont că mă dă lumea dispărută la apropiata reuniune de 10 ani de la terminarea liceului. Offf şi câtă jale la terminarea liceului! Ce de promisiuni fierbinţi de prietenie, de legături … pe naiba! Se chinuie unii să dea de juma’ de liceu. Păi eu nu m-am recunoscut pe mine în pozele din liceu, d-apoi pe alţii!

 10 ani !!!!!!! Pffff! Futu-i! Când a trecut timpul? Cum a trecut timpul! În curând o să se facă 10 ani de capitală împuţită.  10 ani de noxe, de jeg, de …. . Am obosit. Am îmbătrânit. Nu-mi ajunge timpul. De ce dracu se fac reuniuni la care să tragi linie să vezi ce-ai făcut cu viaţa ta? Abia mă obişnuisem cu gândul că anul se măsoară în sărbătorile de Paşte şi de Crăciun, acum se pare că mai există o unitate de măsură: decada.  Mai am un an la dispoziţie. Un Paşte şi un Crăciun. Ce dracu’ am făcut până acum?  Nici eu nu mai ştiu. Ce voi face de acum…habar n-am. Ştiu doar că e viaţa mea. Aşa cum e. Nu o vreau pe-a nimănui. Vreau diverse, îmi doresc diverse, dar pentru mine.