Posted tagged ‘mizerie’

Sunt o curvă

5 February 2016

Mă gândeam că prostituția e cea mai veche meserie din lume. Că femeile alea fac ce știu / ce pot ele, își vând corpul. Nu am studiat problema cu statistici, câte o fac din nevoie, câte din plăcere, câte din dereglaje psihice … ideea e că o fac. Și într-un final, indiferent de motivație, o fac pe bani. Pentru bani. Societatea ne educă că e un lucru rău, imoral, că femeile care fac asta (mai nou și bărbații), și oricare ar fi termenul contemporan …dama de companie, model de videochat etc, femeia își oferă corpul pe o perioadă de timp unei persoane pentru a-i oferi plăcere. O iluzie de moment, de scurtă durată. Pentru că trebuie să mănânce, să plătească facturi, să se îmbrace, să plătească o chirie, să…să … Orice ai face e pe bani. Ele muncesc. Își expun corpul, desfac picioarele, cască gura, fac ce li se cere …. Cealaltă persoană primește o iluzie scurtă. Iluzia că a primit ce a vrut. Sex, orgasm, companie, atingere, refulare și lista ar putea continua.

Eu, îmi ofer zi de zi, de luni până vineri corpul, de la 9 la 18,00 prin prezența mea fizică unui job. Și nu numai. Mintea mea e acolo. Nu pot evada, nu mă pot gândi la altceva în timp ce trag de formule și tastez și cu picioarele ca să fac cât mai multe în același timp. Zi de zi, suport cel puțin o persoană (în speță superiorul) cu toanele lui, fac ce vrea el, cum vrea el. Mă îmbrac cum dicteaza compania. Să fiu business că reprezint imaginea și pozitia cu mândrie. Am/ nu am chef trebuie să răspund, să raportez, să mimez zâmbete la discuții mediocre. Pentru că am de plătit facturi. Pentru că aproape orice aș vrea să fac are o monedă de schimb. Timpul meu, corpul meu, mintea mea. Mă vând pe mine ca să-mi cumpăr alte plăceri în viață, să simt că nu sunt chiar degeaba și că îmi mai rămâne puțin timp și pentru mine. Timp în care să-mi redau corpul și mintea pentru mine. Să cred că eu sunt stăpânul meu și fac ce vreau cu ele. Să dorm cum vreau eu, cu cine vreau eu, să mă îmbrac cum vreau eu, să ies unde vreau eu …. să profit de puținele ore rămase libere din viața mea pentru mine. Asta dacă pot să evadez fără să adorm gândindu-mă la nu știu ce proiect de predat sau mai știu eu ce am de terminat urgent a doua zi.

Nu suntem toți la fel. Fiecare cu “norocul” lui. Al meu lipsește. Mă prostituez. Fizic și psihic. Ofer plăcere prin rezultate negru pe alb. Ofer orgasme prin cifre. Fac ce mi se cere și infinit peste. E muncă. E captivant ce fac. Jobul e interesant. Dar o fac pentru bani. Pentru toanele frustrării unei alte persoane.

Da, știu, eu aleg ce fac cu viața mea.

În acest moment al vieții sunt o curvă.

Advertisements

BRD tot mai simplu – și mai dublu

16 August 2012

În viață se spune că întotdeauna te întâlnești de două ori. Așa a fost și cu mine cu BRD. N-a fost dragoste la prima vedere. A fost o nevoie urgentă de credit. Și mi-am blestemat zilele până mi-am închis creditul și socotelile cu banca. Și cum de ce ți-e frică nu scapi, ca  nouă angajată la o mare corporație, iar dau nas în nas cu BRD: plata salariilor. Iar cont deschis, acum iar bătaie de cap să scap de ei.

Dar omii au aflat că există mail. Și acum dau mailuri disperate să mă duc să ridic nu știu ce câcat de card de la ei. O să le las câcatul să-l mănânce singuri. Dar cireașa de pe tort a venit cu mailul de mai jos de la serviciul vocalis. Nu știu exact ce face serviciu respectiv, știu doar că-l plăteam.

Pot să spun că mă bucură enorm că sunt un “stimat client” și că mă impresionează până la lacrimi dobitocenia lor. Puteți vedea cu ochiul vostru magic și singuri, orice comentariu cred că ar pieri pe lângă măiestria echipei BRD care s-a scremut destul de mult să încropească acest spam de doi bani:

Tot mai simplu. De la simplu la dublu! 

Ne câcam pe noi și ei tot pe noi

13 December 2011

Mă cam chinui de ceva timp să mai arunc câteva rânduri pe-aici, dar n-am avut nicio tragere de inimă. Dar asta până am găsit în cutia poștală copacii tranșați și tipăriți cu primele zvâcniri ale alegerilor de la anu’.

Tărtăcuță ăsta, cu nume de puță, ușor oligofren și nea’ Primaru’ Negoiță puternic sub efectul laxativelor, tăiat de călduri și transpirat, deschis la guler gata – gata să se cace pe binele cetățenilor, parcă ar ieși din poză să ne zică cât e bine le e lor și cât de fraieri suntem noi.

Or fi și oameni care o duc bine, care au câștigat licitațiile cu primăria, care papă bugete, pe principiul știm că se fură, dar măcar se vede că face ceva.  Iarba-i verde, panseluțele-s panseluțe, bordurile-s borduri, parcurile-s parcuri, iubim și câinii vagabonzi, colcăie șobolanii sub noi.

Ne plângem de milă că suntem o nație de câcat, pentru că doar asta știm să facem. Și să mai murim de ciudă pe capra vecinului, să ne văităm că ne cade drobul de sare-n cap și oricât s-ar căra soarele cu găleata-n casă, tot întuneric e.

Da, sectorul 3 se schimbă, noi ne schimbăm, năravul ba. Oare fântânile alea câți bani spală ele? Mai contează? Vorba aia, măcar se vede că face ceva. E bine. Cetățenii sunt informați și consultați. Și împroșcați cu câcat. Întotdeauna în bine.

Țigan, rom, rrom: tot un câcat

19 July 2011

Introducere: Azi de dimineață am deschis cutia pandorei. Teve-ul. Numai bălării. L-am lăsat să meargă aiurea. Cică matinal de dimineață. Corect ar fi știrile de la ora 5 de la Pro Tv la ora 7 dimineata pe Antena 1. Cele mai des auzite expresii per minut erau: “au sunat la 112”, “oamenii legii”, “au deschis o anchetă”, “se caută vinovatul”, “trupurile neînsuflețite”, “viteza excesivă”, “concubina”, “pumn”, “cuțit”, “sânge”. Ați prins ideea.

Cuprins: Între reportajele cu violuri, accidente, mutilări, mai să scap cana de cafea din mână când aud știre de senzație: “Romii solicită modificare definiției cuvântului țigan din DEX“. Și nu numai. Vor scuze publice pentru discriminare. Detalii aici.

În loc de încheiere: Peiorativ, da’ mie cine-mi cere scuze că-i suport? Pe noi cine pula mea ne apără? Noi nu suntem discriminați că trăim printre ei? Prejudiciul nostru moral că-i avem lângă noi, printre noi, în blocuri, la colț de stradă, în tramvai? Atingerea demnității mele umane unde dracu e? Demnitatea mea că în preajma lor trebuie să țin de geantă sau că trebuie să traversez sau că nu pot să trec pe stradă că stau ca vitele-n drum și sparg seminte? Că cerșec pe unde apucă, că fură tot ce întâlnesc în cale, că sunt puși numai pe șmecherii și înșelăciuni, că nu produc nimic ci doar trăiesc din asigurări sociale, alocații și programe de integrare? Că distrug tot ce întâlnesc în cale? Nouă cine pula mea ne cere scuze? Pe noi cine morții măsii ne apără?  Pulea Spătaru’! Intergați țiganii! Apărați țiganii! Protejați-i! Și dați-le foc!

Retarzi împuțiți

9 May 2011

Să vă fut în gură de țărani cocliti aduși la capitală. De oligofreni retarzi (e pleonasm, nu?) care așteaptă “mașina”. “Mașina” e un autobuz! Autobuzul are geamuri care se deschid! Nu se țin închise ca să vă mirosiți bășinile și să vă usture ochii! Să stați precum sardinele și să vă adulmecați putoarea și să urlați să închid geamul că se face curent! Da! Se face curent cu capul ăla gol! Se face o tornadă de prostie, idioțenie și nesimțire crasă!

Mergeți voi cu “mașina” și adulmecați-vă putorile!

E așa de frumos să mergi prin ploaie!

Vine

24 March 2011

Vine vara. Iz de grătare sfârâind se ridică dintre blocuri.

Gata

10 June 2010

Viaţa e uneori un domino. Dacă cade o piesă, o mişcă şi pe următoarea ş.a.m.d. O schimbare o precede pe următoarea. Un şir întreg de schimbări.

Nu mai am  chef de nimic. Mă duc să mă culc că-mi pică ochii-n tastatură.

Gata.