Posted tagged ‘cont’

BRD tot mai simplu – și mai dublu

16 August 2012

În viață se spune că întotdeauna te întâlnești de două ori. Așa a fost și cu mine cu BRD. N-a fost dragoste la prima vedere. A fost o nevoie urgentă de credit. Și mi-am blestemat zilele până mi-am închis creditul și socotelile cu banca. Și cum de ce ți-e frică nu scapi, ca  nouă angajată la o mare corporație, iar dau nas în nas cu BRD: plata salariilor. Iar cont deschis, acum iar bătaie de cap să scap de ei.

Dar omii au aflat că există mail. Și acum dau mailuri disperate să mă duc să ridic nu știu ce câcat de card de la ei. O să le las câcatul să-l mănânce singuri. Dar cireașa de pe tort a venit cu mailul de mai jos de la serviciul vocalis. Nu știu exact ce face serviciu respectiv, știu doar că-l plăteam.

Pot să spun că mă bucură enorm că sunt un “stimat client” și că mă impresionează până la lacrimi dobitocenia lor. Puteți vedea cu ochiul vostru magic și singuri, orice comentariu cred că ar pieri pe lângă măiestria echipei BRD care s-a scremut destul de mult să încropească acest spam de doi bani:

Tot mai simplu. De la simplu la dublu! 

Advertisements

Nu, mersi

23 September 2011

Say, Twelve Million, Five Hundred Thousand United States dollars Only! Doar în spam-uri.

Nu pot să nu mă laud cum mă caută lumea să-mi dea bani!

Iar alții și mai grijulii, vor să-mi deblocheze contul-care-nu-există-la-Citibank pentru a preveni eventualele fraude.

Aș vrea să le mulțumesc tuturor celor care se gândesc la mine, cei care vor să-mi facă viața financiar mai bună, dar prefer mizeria de oraș în care mă scald, munca până la epuizare, bodegile dubioase de doi lei și anonimatul sărăciei.

Decada inventarului

26 March 2010

De câteva zile tot primeam pe mail diverse cereri de prietenie pe Facebook. Delete. Foşti colegi de liceu. La ce dracu îmi mai trebuia încă un cont, încă o parolă pe care să o uit? Până când, una dintre colege m-a luat la trei – păzeşte să-mi fac naibii cont că mă dă lumea dispărută la apropiata reuniune de 10 ani de la terminarea liceului. Offf şi câtă jale la terminarea liceului! Ce de promisiuni fierbinţi de prietenie, de legături … pe naiba! Se chinuie unii să dea de juma’ de liceu. Păi eu nu m-am recunoscut pe mine în pozele din liceu, d-apoi pe alţii!

 10 ani !!!!!!! Pffff! Futu-i! Când a trecut timpul? Cum a trecut timpul! În curând o să se facă 10 ani de capitală împuţită.  10 ani de noxe, de jeg, de …. . Am obosit. Am îmbătrânit. Nu-mi ajunge timpul. De ce dracu se fac reuniuni la care să tragi linie să vezi ce-ai făcut cu viaţa ta? Abia mă obişnuisem cu gândul că anul se măsoară în sărbătorile de Paşte şi de Crăciun, acum se pare că mai există o unitate de măsură: decada.  Mai am un an la dispoziţie. Un Paşte şi un Crăciun. Ce dracu’ am făcut până acum?  Nici eu nu mai ştiu. Ce voi face de acum…habar n-am. Ştiu doar că e viaţa mea. Aşa cum e. Nu o vreau pe-a nimănui. Vreau diverse, îmi doresc diverse, dar pentru mine.