Posted tagged ‘sofer’

Pentru că pot.

16 June 2015

E seară. Răcoare de după ploaie. Autobuzul e aproape gol. Casc ochii rumegând gânduri pe geamul de la autobuz. O frână bruscă mă trezește din meditație. Noroc că stăteam jos, mă prind într-un iureș de bară mai mai să devin aproape una cu geamul. Văd în fața autobuzului o mașină suv neagră oprită și aproape instant șoferul vine la geamul șoferului de autobuz. Nu aud ce zic că am căștile-n urechi și sincer nici nu-mi pasă. O tanti scoate capul pe geam și urlă (de aud prin căști) la șoferul suv. După ceea ce pare a fi un schimb de urlete, șoferul pleacă înjurând, autobuzul oprește în stație, discuțiile în schimb sunt aprinse la adresa soferului suv. Nu știu ce s-a întâmplat. Cine, ce, cum, care ….chiar nu contează. Concluzia tututor era că șoferul a fost un măgar pentru că are mașină bengoasă și doar pentru că poate.

Ajung acasă. Aud la știri ceva cum că parlametarii și-au mărit pensile. Cred că aș fi vrut să aud comenturile celor din autobuz pe tema asta. De ce și-au mărit pensiile? Pentru că pot!

S-a redus TVA-ul. Uite TVA-ul, nu-i TVA-ul. S-a redus fix o zi, pentru cei care s-au sinchisit să modifice măcar așa de ochii lumii prețurile. La Mega, prețul a crescut într-o săptămână, vorba aia, cât la alții în șapte. Pula avantaj client. De ce? Pentru că poate!

Prigoană și Bahmu sunt iar pe prima pagină a ziarelor. De ce? Pentru că pot!

Pentru că e ușor să judecăm și să ne simțimi nedreptățiți și abuzați. Pentru că e ușor și bine să refulăm. Pe cine? Pe șoferul din fața noastră, pe tanti care se bagă-n față la coadă, pe parlametari. Să dăm vina este cel mai ușor și natural lucru.

Și beau un pahar de vin. Pentru că pot. Și-mi place 🙂

Mână birjar

11 August 2010

În țara asta, nu greșit, în acest spațiu geografic ( că țară nu există!) marea majoritate a populației( pardon, a gibonilor de aici) e pusă pe șmecherii. De la președinte (vorba aia – peștele de la cap se împute) la micul șmecheraș care taie frunză la câini și scuipă semințe la colț de bloc. Și cum foamea e mare, fiecare se descurcă cum poate.

Săptămâna asta  plină de încercări peste puterile pinguinești de a mă trezi și ajunge la timp la munci (că așa se face la început)  mi-am deplasat fizicul la munci cu taxiul. Ce înțeleg taximetriștii prin …” la X pe cel mai scurt drum, fără aglomerație că deja am întârziat?” Ei bine, ei înțeleg să te ducă pe un drum ocolit, eventual cu sens unic ca să dea din umeri ca boii dacă comenetezi, să prindă cât mai multe semafoare ca să încarce cursa cu 2 – 3  lei. Motivul … «pai ne dă patronul plan mare de făcut».

Mi se fâlfâie mie de laba tristă de patron. Ăia 2 – 3  lei la cursă îi lăsam bacșiș dacă mă scutea de semafoare și de radio Zu.