Posted tagged ‘principii’

Un milion cinci sute optzeci și trei de reguli

27 August 2015

Oriunde aș arunca un ochi pe infinitul internetului, mi-e aproape imposibil să nu văd articole cu reguli: 15 reguli să ai o viață fericită, 101 reguli pentru o viață sexuală mai ceva ca-n filmele porno, 299 de reguli ca să slăbești, 569 de reguli cu ce să mănânci, alte 1586 de reguli cu ce să nu mănânci din care 456 erau încadrate la bine să mănânci, 86 de reguli cum să plimbi cățelul, 256 de reguli cum să te caci elegant, 569759 de reguli cum să ai o viață mai bună, 731 de reguli cum să te prinzi că ești în depresie, 256 de semne că ești îndrăgostit, 369854 de reguli cum să crești copii, 15978 de semne că te înșeală, 36578 de reguli cum să devii bogat, eventual pest noapte …. și cred că aș putea scrie până mi-ar cădea toate unghiile.

Și dacă ai sta să le pui cap la cap pe toate … toate se includ și toate se exclud. Mănâncă banane că au potasiu. Nu mânca banane că îngrașă. Mânâncă carne că suntem omnivori. Cum să mănânci care?!!  Sari pe el când vine acasă! Cum să sari? Trebuie să fii inabordabilă și lasă-l să sară el pe tine că altfel pari că ești disperată! Mă amuză teribil oamenii care scriu astfel de articole …încerc să mi-i imaginez cum merg ei așa și le mai vine câte o regulă, o notează în carnețel, se trezesc din somn că au mai visat o regulă și apoi le pun cap ca la cap și zâmbesc cu colțul gurii când dau upload la articol.

Eu nu am suportat regulile niciodată. Am fost forțată de împrejurări și mic copil și adult să mă supun și să le respect. Dar am o vârtsă la care am înțeles că unii oameni de asta au nevoie, de reguli. Să le spună alții ce și cum, de parcă părerea lor, experiența lor de viață și educațională le conferă o anumită autoritate. O pulă. Trăim într-o lume guvernată de reguli, frici și panici. Exploatate la miximum de cei care au prins slăbiciunile: ești furioasă? Îți dăm noi un set de reguli cum să nu mai fii furioasă. Ești timid? Îți spunem noi un set de reguli cu ce să faci să nu mai fii timid.

Pentru că e ușor să faci reguli. E greu spre imposbil să le spui oamenilor ce să simtă și cum să simtă. Sau cum să facă să simtă. Pentră că fiecare dintre noi, are propriile trăiri, frici, sentimente, principii, reguli. Suntem 7,3 biliarde de oameni pe pământ. Dacă toți ne-am spune propriile reguli filtrate prin propriile vieți… Avem nevoie de reguli ca să ne protejăm pe noi și pe cei din jur. Avem nevoie de sentimente și rațiune ca să ne iubim pe noi și pe cei din jur.

Azi am mai dat de un astfel de articol … 15 Things to stop doing to yourself …. și mi-a plăcut ultimul…. Stop Just Reading & Start Doing – As amazing as books, quotes and even articles such as this one can be to help remind us of what we already know it’s time that we all regularly put these things into action. Allow these resources to become a starting point rather than a regularly needed reminder.

Suntem unici. Suntem la fel, dar atât de diferiți! Și putem să ne filtrăm informațiile. Și putem să facem și ce simțim. Nu doar ce am fost învățați că e trebuie făcut sau că e bine sau e rău. Sau putem să citim în continuare reguli făcute pentru a exploata slăbiciunile. Care sunt slăbiciuni atâta timp cât noi le permitem.

 

Viață-n viață

16 October 2011

Cum stăteam eu așa gata-gata să pun geană peste geană, Ghiță al meu s-a apucat de scormonit prin materia cenușie. Și a scos el la iveală că de fapt, nu trăim o viață. Trăim mai multe vieți. Si alea în etape: copil, adolescent, matur, bătrân. Doar viețile sunt diferite. Purtăm cu noi dintr-o viață-n alta rămășițele vieții anterioare. Purtăm sechelele copilăriei, frustrările adolescenței, bucuriile și eșecurile, iubirile și deziluziiile. Și-n fiecare viață avem parte de oameni noi: colegi de generală, colegi de facultate, de pe la joburi, iubiți, amanți, prieteni. Prea puțini ne însoțesc prin vieți. Pentru că-și au propriile vieți. Cărăm cu noi bagaje. Și împovărați, învățăm să mai renunțăm la cele care ne îngreunează prea tare. Renunțăm la principii, la clișee, la vise. Mințim sau ne mințim? Ajungem ceea ce urâm mai mult. Când devenim ipocriți? Când renunțăm la oamenii de lângă noi? Când trecem în altă viață?

XX și XY

8 August 2011

Dacă viața asta m-a învățat ceva e ca niciodată să nu spui niciodată. Că totul moare. Și dacă nu moare, avem noi grijă să ucidem. Am gura pungă. Mi-e greață.

Am o prietenă foarte bună rănită într-o aripă. Și în ficat. Și în corazon. Și oricât de coioasă aș fi, îmi dă și mie starea ei. Pentru că sunt de o empatie crasă. Mi se rupe sufletul de ea când o privesc. A crezut în acel “niciodată” și “pentru totdeauna” până și-a luat-o-n freză rău de tot. Cioran zicea că “femeile iubesc mai mult decât bărbații și suferă mai mult decât ei. Femeia trăiește voluptățile sau îndură durerile ca și cum acestea ar fi exclusiv individuale.” Ălă și-a băgat pula-n alta, o ținea și pe asta de bambilici și tot asta bocea.  Bocitul ca bocitul că face ochii frumoși, dar ce faci cu principiile de viață, cu crezurile și visele? Păi te cam caci pe ele.

Cromozomii ne dau sexul. Ce au în comun? Un X. Femeile și bărbații au lucruri în comun. Vor cam aceleași lucruri în fond. Numai că X și Y dau bătăi de cap. Ca femeie, când te bagi în patul unui bărbat, nu prea te gândești al cui a fost patul ălă. Tot ca femeie, ajungi și să te gândești la aia care acum doarme liniștită-n patul care a fost al tău. Tu ca bărbat te gândești doar că faci sex. Nu te gândești al cui a fost patul sau cine va dormi după tine acolo.

Și uite așa ajungem să solidarizăm un principiu idiot, să bălăcărim toată tagma curviștină și misogină și nu realizăm că oricând putem trece de cealaltă parte a baricadei. Pentru că după cum spuneam, niciodată să nu spui niciodată.

Și ce e mai trist e că nu știm să reacționăm la durerea celor din jur. Empatie, empatie, dar ce faci când te uiți la un om și nu știi de ce cracă să-l apuci și să-l zduncini ca să-și revină. Și până la urmă, chiar își revine? Pentru că în adâncul sufletului n-am auzit pe nimeni să fi pătruns. Pentru că suntem egoiști. Privim oamenii de lângă noi și-i vedem cum vrem noi, nu cum sunt ei.

Pentru că ceea ce ne diferențiază ne apropie. XX și XY. Pentru că știu că draga mea prietenă mă citește și o să urle la mine, dar poate-și bagă mințile-n cap . Pentru că pricep dar nu înțeleg. Pentru că știu și de fapt nu știu nimic. Pentru că e mai mult decât empatie. Pentru că e viața. Pentru că ne purtăm cicatricile.

Pentru că X poate fi cu X. Și X poate fi cu Y. În același timp sau nu. Pentru că nu știm ce vrem. Pentru că nu știm să cerem și să creem. Pentru că femeie sau bărbat, fiecare trăiește voluptățile exclusiv individual.