Fragment

“…… Povestea este pură, fericită, avându-şi locul ei pe cer, printre plămădirile fermecate ale Universului. Drumul poate fi destin, poate fi dorinţă, poate fi magia a două mâini împreunate sub priviri amoroase. Drumul poate fi orice clipă în care gâtul se unduie sub respiraţia nesătulă de amor sau poate fi un vis în care două suflete se joacă împreună pe harta unei lumi de basm.

Povestea unui nou început îşi va continua speranţa, indiferent de balauri, negru, soare, noapte, teamă, durere, zâmbet, iubire, extaz.

Povestea, într-un final, va deveni destinul însuşi……”

Autor anonim

Pinguin + Gâză = Pinguin cu muște-n cap

Prin asfalt prăfuit mă poartă pașii. În sfârșit picioarele gândesc fără mine. Mă poartă pe unde vor ele, când au chef. Mâinile în sfârșit adună ce flori vor ele, nasul adulmecă ce miresme vrea el, urechile aud doar ce vor ele să audă, iar ochii privesc dincolo de ceea ce vor să vadă. Nu mai caută răspunsuri, nu mai caută alți pași, nu mai privesc în gol.

Azi mi-a intrat în ochi o gâză. O musculiță. Băga-mi-aș mi-am zis și primul impuls a fost să mă frec la ochi. De ce? De ce să nu o las să trăiască? În mine, prin mine. Ce dacă era dezorientată, amețită, dărâmată? Poate așa și-a găsit culcușul. La umbra pleoapelor, unde-și potolește foamea cu gheață și setea cu lacrimi. Unde nu ajunge furtuna, vântul, praful. O simbioză perfectă. O protejez ca să-mi împrumute aripile ei. Dar dacă rămâne fără aripi nu moare? Dacă-i iau aripile nu o să mai fie musculiță? Ba da și chiar mai mult, o să devină o zână. O să crească cu mine, prin mine. O să mă învețe să zbor și să mă ascund de praful de stele.