Îmi târâiam picioarele. Mă purtau pe unde aveau chef. Fără țintă, fără scop. Ronțăiam Huba Buba și făceam baloane. În căști, muzica urla la maxim. Mă dezmeticesc pe la Unirii. Nici nu știu când am ajuns. La un moment dat, prin dreptul Hanului lui Manuc aud ceva. Aud muzică. Alta decât cea din căști. Ce dracu o fi de-mi depășește decibelii din creiei? Picioarele se iau după sunet.
Mă trezesc în spate la Hanul lui Manuc cu o mini scenă în fața mea. Trei bunăciuni pe scenă, un electro drum&bass și o mână de oameni cu ochii căscați la ei. O melodie, două, trei. Cinșpe țigări. O bere. Fără să vreau mă trezesc dansând. O combinație a Prodigy și God is an Astronaut. Ultima melodie. Mă îndepărtez. Tare bine au sunat băieții ăia.
Azi apelez la sfântul gugăl să mă lumineze. Băieții erau DiscoBalls, iar acea scenă este una din cele două scene din centru vechi prin care se serbează zilele Bucureștiului.
Astfel:
Scena Tuborg (de la intersecţia Străzii Franceze cu Strada Şepcari – în spate la Hanul lui Manuc) în seara asta de la 19,30 – Grimus și Iris, mâine Byron și Urma.
Scena de la intersecția Str. Eugen Carada cu Str. Lipscani, în seara asta Deep Central și Japhet cu QL. Mâine o orchestră de muzică românească.
Așadar, mă găsiți la scena Tuborg zilele astea 🙂
Programul complet pentru săptămâna viitoare îl găsiți aici. Multe chestii faine, printre care Rock Loves Chopin, ziua chitarelor și Noaptea Albă a filmului Românesc.
Si-au dat cu parerea