Gata

Viaţa e uneori un domino. Dacă cade o piesă, o mişcă şi pe următoarea ş.a.m.d. O schimbare o precede pe următoarea. Un şir întreg de schimbări.

Nu mai am  chef de nimic. Mă duc să mă culc că-mi pică ochii-n tastatură.

Gata.

O tentativă

Am vrut să scriu. Despre multe.

Despre viață, despre dragoste, despre ură, despre oameni. Dar au scris alții cu secole înaintea mea și o vor mai face alții mult timp de acum înainte.

Apoi am vrut să scriu despre Oprescu și mobilierul din Centru Vechi, despre Teo Trandafir în politică, despre Vadim și noua iubire cu PSD-ul. Dar la ce bun? Consum energie aiurea. De-aia am pus link. Și cine are chef de știri știe unde să caute.

Apoi am vrut să scriu iar despre bălăriile mele venite fix din puțul gândirii. Dar e prea complicat.

Așa că până la urmă nu am scris nimic.

O secundă

Doar o secundă. Poate chiar mai puțin. Ce e o secundă? Ce se poate întâmpla într-o secundă?

Atât de multe sau poate nimic. Poți să zâmbești, să plângi, să vezi, să uiți, să trăiești, să mori, să te prăbușești, să te ridici, să minți, să recunoști, să te ascunzi.

Adunăm secundă cu secundă. Le prindem precum un șirag la gâtul nostru.  Șirag de perle. Sau pietre. Stălucesc sau atârnă greu.

Secunde. Perle. Pietre.

Câte dintre ele sunt adunate de noi, câte sunt primite? Perlele….  Pietrele…..

Nimic

Buna dimineata!

Ajung azi dimineata ca o floricica la birou, deschid calculatorul, vars cafeaua pe tastatura, curat, intru pe blog. Bun, pana aici nimic iesit din comun. As vrea sa scriu despre nimic. De fapt sa nu scriu nimic. Ce politica, ce nervi, ce muzica, ce tara de kkt, ce frustrari? E vineri, concertul Depeche Mode a fost anulat, deci trebuie sa-mi schimb planurile, azi noapte a plouat, am vazut in drum spre munca un caine (banuiesc ca era catea) cu semn de sterilizat pe ureche si puii dupa ea,  o tiganca cersea in fata unei biserici.

Se anunta vreme frumoasa. Cald, chiar prea cald. Nimic interesant.