Plictis mare

În sfârşit vineri. Ziua trece greu. Şi mi-am terorizat colegii vreo jumătate de oră cu asta. La cât de tare puteau răsufla boxele de pe birou. S-au crispat puţin, dar le-a trecut repede. Şi s-au mai crispat după ce au ascultau a treia oară. Dar mi-am făcut damblaua.  Şi i-am scutit de nebunia mea. Am revenit la căşti.

Explore posts in the same categories: Polul sud

Tags: boxe, nebunie, plictis, vineri

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.