Posted tagged ‘teatru’

Io te-am făcut, io te omor

22 July 2012

Altfel. Da. Altfel. N-aș numi-o piesă de teatru. Ci poveste. Povestire. Între pereții Lente, cu fluturași pe tavan și lumină diafană. Ni s-a spus o poveste. Sau mai bine  zis, ni s-a citit o poveste. Cuminți, cufundați în fotoliile noastre, am ascultat povestea de viata a Andreei.  Jurnalul copilăriei și al adolescenței până-n negura unui moment din prezentul prezent  presărat pe alocuri cu gândurile, stările, emoțiile trăite. Interesant e că deși titlul face referire directă la statutul de părinte autoritar, simțirile cele mai personale sunt expuse ca o proiecție în relația de cuplu.

Povestea reală cuprinde și înfiripă cu trăirile fiecăruia. Cu amitirile fiecăruia. Plăcute sau nu, dureroase sau nu, cu regrete sau nu, un experiment subtil psihologic de aduceri aminte și de așternere pe coli a acelor cuvinte ce probabil nu le rostim cu voce tare.

Godot Cafe Teatru – doar de-i musai

24 July 2011

Pe Blănari. Îndată de Club A. N-ai cum să-l ratezi. De afară pare un magazin de costume de bal mascat . De vină sunt cele două manechine din vitrină îmbrăcate în stil medieval.    Intrăm. În anticameră, un domn, n-aș putea să zic dacă era ultra metrosexual sau gay sau ambele, ne întreabă politicos dacă avem rezervare. Mai să leșine când i-am zis că nu avem rezervare. Cum? Singurele locuri libere sunt la bar. No problemo! Merge. E chiar interesant să stai atârnache la bar.

Obișnuită cu beciuri obscure, se deschide în față o încăpere cu tavan înalt cu un cadelabru tronând chiar în mijloc. O scenă, un mini balcon, un pian într-un colt. Mese rotunde cu fotolii albe, scaune înalte la bar, tot albe și îngrozitor de incomode. O combinație de Silver Church, Club Prometheus, Ateneu și Teatru. Forfotă. Barmanii se loveau între ei. Ospătărițele păreau toate că-s în prima zi de muncă. Hostess-ul conducea oamenii cu rezervări la meselor lor.

Meniu stufos la băuturi. Și la prețuri. Pe cel de mâncare nu m-am uitat, dar am văzut ce cărau gagicile alea. Paste, salate și chestii de fițe.

     Pe noi ne-au mutat de vreo trei ori de pe-o latură pe alta a barului. Dacă nu țineam morțiș să vedem concertul Ada Milea, plecam de prima dată când ne-au rugat politicos să ne mutăm pe motiv mincions că e rezervat și acolo. S-o fi rezervat după ce nouă ne-au zis că e liber. În fine. Jumătate din plăcerea concertului a fost umbrită de scaunele incredibil de incomode. De senzația că arta poate fi fițoasă.

Una peste alta, Ada Milea rămâne genială!

Cât despre Godot Cafe Teatru: să vă duceți doar de-i musai, să vă faceți rezervare și să aveți bani la voi!

Ada Milea & Bobo Burlacianu în Don Quijote

12 March 2011

“Mă-nchin nebuniei ce te face nemuritor!
Și odată cu mine ti se închină întregul popor!” – Sancho în insulă

În sfârșit. După ani de zile de ascultat, fredonat și savurat muzica făcută de Ada Milea, aseară am reușit să o văd în propriul spectacol Don Quijote. Am impresia că dacă aș spune ceva aș strica magia unui spectacol atât de complex și de simplu, atât de vesel și atât de trist, atât de real și de subtil. Indiferent de varianta jucată ( cu Bobo sau cu Dorina Chiriac), povestea trebuie ascultată. A început la 21,30 fix și undeva după miezul nopții și după cântări de suflet  în ropote de aplauze și numeroase reveniri pe scenă, Ada Milea ne-a desprins din magie după ce ne-a dus și prin Nasul lui Gogol, încheind cu Granița-n raniță.

Și Gata!

P. S: mai jos niște poze

P.S. S: in club Prometheus ai loc doar dacă-ți faci rezervari din timpul zilei.

Diverse

13 July 2010

– Am fost aseară la teatru. La (Cu)Cuieinfrunte. În Control. Sunt practic piesele de la Green Hours. Un two men show. Faci parte din piesă. Te simţi şi te identifici cu actorii şi cu personajele. Mediocritatea este în fiecare. Pentru că uităm să fim noi. Simţi privirile actorilor care parcă citesc în sufletul tău şi  îţi vorbesc ţie personal. Sunt curioasă câţi din încăperea aia au priceput piesa. Eu ador piesele de genul ăsta. Ador simplitatea complexă transpusă în priviri, în gesturi, în cuvinte.

– În altă ordine de idei se pare că pe careva îl fute grija traficului de pe blogul meu. Şi caută pe diverse site-uri. Nu mai bine mă întreabă?  Nu ştiu cine e, nu-mi pasă, dacă nu poate să doarmă din cauza asta, pot să-i dau un PrintScreen pe săptămâni, zile, fac tabelaşe dacă e nevoie.

– Şi mă prostesc cu diverse poze pe writeonit.org :

   

– Am reuşit să mă mobilizez să dau drumul la TeVeu în timp ce mă fâţâiam prin casă. L-am nimerit pe Mămăruţă. Am crezut că s-a mutat la OTV la ce circ făcea pe acolo pe tema lui Gh. Zamfir. E tot la Pro. Bine dracu că am plecat de acasă şi am închis drăcovenia de tv.

Dacă e luni, e teatru în Control Club

19 May 2010

Luni 24 Mai (apropos, e zi liberă), pe la 8 seara, Clubul Control şi Upstage prezintă piesa de teatru: Picabo/Pinguini de Peca Ştefan, cu: Augustin Pop, Amandine Heyndrickx, Laurenţiu Banescu.

 ”sunt/pe timpul meu/cu toata lumea”

Undeva in picabo, pinguinii ies in turme.

Aici, turmele ies in pinguini.Tot picabo.

Şi în număr de trei: pinguinul Pierre, pinguinul Jones şi pinguinul Iverssen. Fundal muzical adecvat…

Biletele costă 25 lei. Pentru studenţi intrarea costă 10 lei. Mai multe evenimente din Control aici.

Sado – Maso Blues Bar

25 April 2010

Mai mult decât o piesă de teatru. Săptămâna asta, am văzut piesa pentru a treia oară.

Sado – Maso Blues Bar jucată la Teatru Foarte Mic. Știu replicile, dar nu ai cum să te plictisești. Actorii sunt ei, sunt vii, improvizează și de fiecare dată surprind. Sala e incomodă dar intimă. Trebuie să surprinzi fiecare detaliu, fiecare fibră de mușchi încordată, fiecare grimasă. Pentru că trecerea de la un personaj la altul, pe cât de subtilă, pe atât de impact.

Virgil Aioanei este  în rolul lui Za, Rolando Matsango în rolul lui Ma și Adrian Anghel în rolul lui Pilă. Cele trei personaje întruchipează practic generația noastă, o generație ce suportă consecințele atât a sistemului defectuos, a mizeriei sociale, cât și a mediului inexistent. Personaje capabile de stări de agresivitate și violență  dar și de dragoste, personaje care au parte de un început de drum al vieții ratat ce fac un bar de sado-maso prin prisma experiențelor proprii cât și a celor care la un moment dat le-au influențat viața – personaje transpuse ironic tot de Za și Ma. Și cu toate astea…ar trebui să vedeți piesa. Și pentru exemplificare … aici și aici. (scuzați calitatea video nu tocmai de afinități regizorale, dar eram cocoțată pe scari)