Posted tagged ‘tara’

Vreau să mă car

21 January 2011

Vreau să mă car din țară.

Mi-e silă de țară. Mi-e scârbă. Mă îngrijorează viitorul sumbru. Fără perspective.

Mi-e silă la job. Atât de silă și scârbă și de stresată că am clacat. Mi-am făcut șeful de câcat în fața a cincizeci de oameni într-un meeting de-al lor de rahat. Probabil o s-o mi-o fur. Dar m-am săturat de exploatarea asta umană. De împins până la limite, de concepția lor că românul bagă ca berilă și că poate, că e disperat, că e situația de rahat. Nu-ți convine, e țara plină de șomeri! Nu? Pentru că am arătat că se poate și acum presează de ajung acasă cu dureri de ficat și multi neuroni în minus.

Pentru ce? Să mă bag la un credit până la pensie să-mi iau o cutie de chibrituri într-un bloc dinainte să mă facă mama? Să trăiesc doar pentru sfârșitul de săptămână? Să pic lată vineri și să mă trezesc să o iau luni de la capăt…futu-vă-n gură să vă fut de multinaționale de rahat.

N-am nimic. Nimic al meu. Vreau să mă car. Să fac ce? M-am apucat să caut joburi în afară…medici, medici, programatori, dulgheri, medici. Găsesc ceva recepționera prin hoteluri ….hmmm… trei mii și ceva de candidați și eu experiență ioc. Medic nu-s, IT-st nu-s, dulgehr nu-s. Dar sunt manager. M-a trimis mama la capitală, am făcut școală, lucrez de la 18 ani. Mă duc și barmaniță, dar mă duc.

Deci dacă aveți un pont ceva…

Foto de aici.

Țara nimănui

23 June 2010

Gata cu starea de euforie a frumosului. Picamărele din mijlocul bulevardului, bormașina vecinului de deasupra și lătratul câinelui de la 2 m-au trezit de-a binelea. Sunt în jegul de oraș numit București. Orașul pute. Pute a hoit. Nu mai sunt copaci înfloriți sub care să te ascunzi. Am dat o tură prin centrul vechi. De fapt am făcut slalom printre mese. Canapeluțe, perdeluțe, clemuțe…

Suntem mult în urmă. La noi nu există termenul de decent. Ori nu e nimic, ori e un jeg opulent.

Nu există autostrăzi, iar cei aproape 300 de fantastici km sunt periodic în reparație.

Nu există spații verzi. Există pietriș sau betoane. Sau mai rău, mochetă verde prin locurile de joacă.

Nu există politică. E doar circ de ochii prostimii.

Nu există economie. E țara nimănui. Și lista ar putea continua….

În anul de grație 2010 sunt sate fără apă curentă, fără electricitate. E o delăsare totală. Noi suntem de vină. Suntem scârbiți și căutăm să plecăm. Noi suntem chiar atât de puțini și nu contăm? Dacă mâine, oamenii ar ieși în stradă, dar nu cum ies acum, câte un autobuz de workări aduși din provincie și care joacă table în fața guvernului, dacă mâine ieșim cu toții, bugetari, corpo, șomeri etc și aruncăm cu ouă în parlament. Se va rezolva ceva? Nu. Nu are cine. Sistemul e mult prea putred. Conexiunile și interesele sunt atât de adânci încât nu ar avea cine să o ia de la capăt.

Avem nevoie de ajutor. De oameni din afara, de oameni cu putere care să înceapă să taie macaroana. Încet dar sigur. Dar nimeni nu cere revoluție. Nimeni nu cere schimbare radicală. Nu PSD, nu PDL, nu PCR, nu morții ma-mii lor cum se mai numesc!

Din partea mea, nu au decât să se spele cu ea pe cap! Oricum e muci!

Poliţiştii o vor pe Udrea!

12 August 2009

Bai, să fii bugetar e…cum să zic ..e să fii bugetar. Una două grevă. Nu ne convine ceva…grevă avertisment. Câte o oră două doar aşa de fason. Salarii mici, diponibilizării…nope, iesim în stradă. Acum, din cauza lipsei de fonduri, poliţiştii din Craiova au ieşit în stradă.

Solicitarea lor mi s-a părut pe cât de amuzantă, pe atât de tristă. O clonă a doamnei Udrea. De ce? Cum de ce? Voi nu o vreţi pe Udrea? Să o tăvăliţi, să-i daţi cu poşeta de j-de-mii de euro în cap,  să-i rearanjaţi freza şi fiecare cu fanteziile lui? Ei bine, poliţiştii o vor pe Udrea, mă rog, o clonă a ei, pentru că ori de câte ori a cerut bani i s-au dat. A cerut bani pentru tabere, i s-au dat, a cerut pentru salvamari, iar s-au gasit fonduri. Sau funduri. Sursa aici.

De fapt ar trebui găsite toate punctele slabe a lui nea Băse, sau tot ce-i intră sub piele (mă rog,în pantaloni) şi apoi câte o instituţie pe rând să iasă în stradă solicitând bani.

Mi se pare de râsul pulii ca într-o ţară ce se vrea democratică, în UE, în anul de graţie crizat 2009, împărţeala să fie făcută la oha. Într-o tară în care toată lumea se dă cocoş, în care toată lumea comentează, analizează, despică firul în paişpe, presupune, îşi dă cu părerea, într-o ţară în care se vede doar paiul din ochiul altuia şi nu bârna din ochiul lui, într-o ţară care se duce de râpă şi în care interesul pentru  a face ceva benefic este direct proporţional cu dorinţa fiecăruia de-aş tăia un coi.

Să trăiţi bine!