Posted tagged ‘somn’

First Day

20 October 2011

O schimbare face bine. Da, face bine! Schimbare de decor, de frizură, de pulă, fiecare după posibilități. Un schimb de priviri, de cuvinte, de bilețele, de sms-uri…

Dependența rutinei ucide. Schimbarea bulversează și trasează noi drumuri. Drumuri neștiute, pe alocuri întunecate, anevoioase, drumuri încântătoare, vii.

Culorile umplu pânza. Penelul exprimă. Fumul de țigară umple aerul și muzica inundă timpanele.

Și te trezești de dimineață. Deschizi ochii-ncercănați, te uiți la ceas, te întorci pe partea cealaltă și te cuibărești. După un somn bun, liniștit life’s fucking good! Zâmbești. E soare. De ce să irosești o zi așa frumoasă?

[1] job nou

13 October 2011

Candidatul ideal:

– tineri drăguți, prezentabili care nu sforăie

Responsabilități:

– să doarmă

Beneficii:

Pijamale, pat dublu, lenjerie de lux și 3600 de dolari lunar.

Se pare că există. N-am găsit în schimb cum să aplic….

Și la noi se mai găsesc astfel de joburi prin sistemul bugetar. Într-adevăr, nu cu atâtea beneficii, e puțin mai incomod să dormi prin sălile de ședință îmbrăcat în Armani, dar și suma remunerată poate compensa aceste lipsuri. Ahh, și încă ceva… nu-i musai să fii tânăr și drăguț. Se acceptă și moși cu bale în colțul gurii.

Mă cac pe mine de somn

16 March 2011

Care e semnificația expresiei ” Mă cac pe mine de somn“? O expresie destul de uzuală pe care de ce să nu recunosc, și eu o folosesc. Dar ce legătură are câcatul cu somnul?

– Ce-ai măh?

– Nimic. Mă cac pe mine de somn!

Cum adică? Anatomic cele două activități se cam exclud, ca să nu mai vorbim de faptul că se realizează la capete opuse: o actiune la capătul colonului, cealaltă la capătătul gâtului. Și totuși ce le aduce împreună? Plăcerea? Satisfacția? Importanța? Inevitabilul? Necesitatea? Relaxarea? Căt de câcat pe noi în somn am cam renunțat de când ne-au pus ai noștri părinți pe oliță și au renunțat la scutece. Bășinile-s altă categorie. Ca să te caci tre’ să fii treaz. Băut, mahmur, semiadormit, nu contează, treaz să fii.

Și totuși de ce să te caci de somn? Culmea, când îți vine, îți cam sare orice urmă de somn. Sau relaxarea de după căcuț trage după el și un pui de somn?  Pe mine și o țigară mă relaxează. De ce să nu zicem ” mă fumez pe mine de somn?”

Dimineață

23 November 2010

   

– Auzi….

– Mmmm…

– Lasă….  Ce-i cu fața aia adormită?

– ???%%%%###

– Zici că ești Garfield

– ????%%%%#&*%$$

Nu e drept! Nu e uman! Ce viață e asta?

Nimic

13 October 2010

Dorm. Mi se rupe. Rahat.

Bâjbâi. Futu-i

21 September 2010

Dimineață.

Mi se pare că aud o furtună strașnică. Futu-i. Bâjbâi. E întuneric. Și afară și înăuntru. E inuman. Bâjbâi după ibric. Dau drumul la apă la baie. Mi-au înghețat dinții. Futu-i. Că putorile astea din bloc nu se spală. Normal că e apa rece!  Bâjbâi după zahăr și cafea. Smotocesc pisica. Cafea. Țigară. În sfârșit apă caldă. Deschid dulapul. Pulover sau pulover? Deci pulover. Trag draperiile. Deschid geamurile. Nu-i furtună. E chiar cald. Futu-i. Tricou. Cafea. Țigară.

Răsărit de soare de după blocurile cenușii. Răsărit cald. Soarele îmi zâmbește.

Scurt pe 2

5 August 2010

Lipsesc. V-am zis că sunt doar în capul meu.

Am început munca. Nasol. Nasol. Nasol. Nasol să muncești după ce o freci ca vita aproape toată vara….. Sunt cheaună. Nu pot să-mi revin, nu pot să mă trezesc dimineața, nu se poate vorbi cu mine decât de la a ț-șpea cafea încolo. Noroc că avem cafea (bunăăăăă!!!!) la discreție. Orbecăi dimineața prin tramvaie cu căștile în urechi și Moș Ene în cârcă.

Apropos de tramvaie … nu știu daca ați observat, dar pe liniiele astea praf, dacă te uiți la lumea care stă în picioare se leagănă în asemenea hal încât ai impresia că toți dau la buci.

În fine … mai durează o viață până mă pun pe picioare … adică pula mea …. workări frate. Asta suntem. Pula mea.

Și hai cu voturile. Poate sunteți voi mai fâșneți decât mine. Poate iau mașină să mă cac pe liniile lor de tramvai.

Săr-mâna.

Wake up and smell the coffee

5 July 2010

De fapt nu era chiar dimineaţă când într-un final glorios m-am trezit! De fapt mint. Nici acum nu m-am trezit. Sunt o putoare ordinară. Cea mai mare leneşă care abia îşi târăşte picioarele la baie. Chin. Mare chin. Cât de inuman e să te trezeşti!  

Stare de rupere de pulă. Mi se rupe de tot ce e în jur. Mi se rupe de ştiri, de oamenii cu feţe lungi şi posomorâte, de muncă, de aglomeraţie, de vremea de afară. Mi se rupe până şi de bormaşina vecinului. Parcă sunt autistă. Selectez informaţiile. Iau doar ce vreau eu. Iau doar ce-mi hrăneşte sufletul. Pe restul le las deoparte, undeva în spate. Nu mă încarc cu ele.

Miros de cafea. Mmmm! Una din micile şi nevinovate bucurii ale vieţii. Aburi de cafea şi fum de ţigară.

Jurnal de bord

18 April 2010

Ne mișcăm. Zmeul de tinichea ne poartă pe drumuri necunoscute în noapte. Am ochii vineți de nesomn. Nu pot să dorm. Cred că stăpânul zmeului e cam începător și nu prea le are cu frânele. De fapt nu le are deloc.

Toți din vagon dorm. Care mai de care în poziții dubioase. Fie cu capul pe așa-zisele mese, fie sprijiniți într-o dâră de geam, fie unii mai norocoși chircito-întinși pe câte două locuri. Mă uit la ei. Îmi vine să-i iau la bătaie. Eu nu pot să dorm. Între scrâșneli de roți, ciuuu – ciuuu și un vuiet continuu, se mai aud sforăieli, șuierături și tot felul de onomatopee dubioase. Căștile sunt sfinte. Privesc pe geam. Nu văd nimic. Îmi văd ochii obosiți, părul ciufulit și parcă și gâtul mi se pare vizibil strâmb. Citesc. Marquez. Savurez. Kokomo. Din când în când zăresc lumințe. Câte-un sat obosit prin depărtări. Aș vrea să dorm. Sunt ruptă de somn. Încă o triplă frână sacadată. Aplauze vă rog că nu ne-au picat bagajele în cap.

Zmeul de tinichea ne poartă spre Cluj. Teoretic în 9 (nouă) ore. Practic 11 ore! !! 497 de km în 11 ore. Asta înseamnă o viteză medie fantastică de 45,2 km/oră. Nu cred că vreți să știți ce-a fost la gura mea legat de CFR-ul pulii blege. E trist. E jenant să pierzi cu un tren rapid aproape 24 de ore din viață pe un drum dus-întors București – Cluj. Dar aveam o destinație prea placută pentru a mă lăsa răpusă de draci: concertul Haggard din Cluj.

Cât de curând impresii și foto de la concert.

Fără timp

9 December 2009

Azi de dimineaţă în timp ce-mi spălam rânjetul şi-mi continuam somnul cel sfânt sprijinită într-o dungă de cadă, am avut o senzaţie tare ciudată de întoarcere în timp. Un deja-vu putenic al timpului care a stat în loc. M-am simţit iar ca la liceu când trăgea maică-mea de mine să mă trezesc că întârzii (iar) la şcoală şi în casă mirosea a ceai proaspăt şi pâine păjită cu margarină.

Parcă timpul ar fi stat în loc, nu aş fi crescut, nu m-ar fi bătut vântul, ploaia, lacrimile, nu aş fi cunoscut nimic. Mă uitam în oglindă şi o vedeam pe fetiţa aia pornită să cucerească lumea! Şi ea se uita cu ochii somnoroşi la mine şi-mi zâmbea…ai cucerit lumea, ai rămas la fel şi te-ai schimbat parcă ar fi zis!  Dar nu a zis, a tăcut, pentru că fetiţa cu ochii somnoroşi şi de atunci şi de acum ştiau asta. Doar că peste cea de acum au trecut vântul, ploaia, lacrimile…..

The National – Sleep all summer