Posted tagged ‘sistem’

Calitatea IKEA

18 April 2011

– Mergem la Ikea? Că am de luat niște chestii.

– Aha, de ce nu? Ca doar nu am mai fost de mult timp.

  Bon. Zis și făcut. Intrăm. Căscăm ochii. Noi și jumătate dintre bucureștenii ieșiți la plimbare. Deși m-am dus fără intenția de a cumpăra ceva, nevoile mele brusc au fost reconsiderate în partea de “nimicuri” a magazinului. Am nevoie de căni? Nu! Cum nu, ia să iau câteva. Am nevoie de lumânărele? Nu! Cum nu? Ia pune mâna și bagă-n coș. Singurul lucru util, niște rame foto. Dar restul de nimicuri de mi-a tremurat mâna pe card la ce mi-au trebuit?

Calitatea IKEA? Imediat Kelim Economiile Autoindus. Ți-e cam imposibil să nu ți se lipească ceva de mână. Asta doar dacă nu ai bani/ carduri la tine sau treci precum calul, ghidat de cine știe ce scop bine definit. Magazinul e gândit și conceput fix pentru asta, că altfel nu văd unde ar sta succesul. Începi cu primul nivel. Te îmbină miros de păpică. Hai că cel puțin o prăjitură ar merge. Dacă cunoști scurtăturile, nu te plimbi tot etajul, o tai direct la parter. Și aici începe domino-ul. Chestii pentru bucătărie, dormitor, baie, cutiuțe, coșulețe, pernici, veiozici, lumânărele, floricele. Și daca n-ar fi îndeajuns și crezi că mai ai resurse fără nevoi, cât stai la coadă, poți să mai bagi mâna prin coșurile alea cu nimicuri.

Deci, calitatea Ikea, nu e data de designeri, pachete plate, servicii bla bla. Calitatea Ikea e că generează nișe nevoi superficiale.

Țara nimănui

23 June 2010

Gata cu starea de euforie a frumosului. Picamărele din mijlocul bulevardului, bormașina vecinului de deasupra și lătratul câinelui de la 2 m-au trezit de-a binelea. Sunt în jegul de oraș numit București. Orașul pute. Pute a hoit. Nu mai sunt copaci înfloriți sub care să te ascunzi. Am dat o tură prin centrul vechi. De fapt am făcut slalom printre mese. Canapeluțe, perdeluțe, clemuțe…

Suntem mult în urmă. La noi nu există termenul de decent. Ori nu e nimic, ori e un jeg opulent.

Nu există autostrăzi, iar cei aproape 300 de fantastici km sunt periodic în reparație.

Nu există spații verzi. Există pietriș sau betoane. Sau mai rău, mochetă verde prin locurile de joacă.

Nu există politică. E doar circ de ochii prostimii.

Nu există economie. E țara nimănui. Și lista ar putea continua….

În anul de grație 2010 sunt sate fără apă curentă, fără electricitate. E o delăsare totală. Noi suntem de vină. Suntem scârbiți și căutăm să plecăm. Noi suntem chiar atât de puțini și nu contăm? Dacă mâine, oamenii ar ieși în stradă, dar nu cum ies acum, câte un autobuz de workări aduși din provincie și care joacă table în fața guvernului, dacă mâine ieșim cu toții, bugetari, corpo, șomeri etc și aruncăm cu ouă în parlament. Se va rezolva ceva? Nu. Nu are cine. Sistemul e mult prea putred. Conexiunile și interesele sunt atât de adânci încât nu ar avea cine să o ia de la capăt.

Avem nevoie de ajutor. De oameni din afara, de oameni cu putere care să înceapă să taie macaroana. Încet dar sigur. Dar nimeni nu cere revoluție. Nimeni nu cere schimbare radicală. Nu PSD, nu PDL, nu PCR, nu morții ma-mii lor cum se mai numesc!

Din partea mea, nu au decât să se spele cu ea pe cap! Oricum e muci!