Am aflat de la Strumfiţa de combinaţia aia de pe site-ul buybooks. Şi chiar mi-a prins bine să scriu şi eu ceva mai … serios. Despre cărţi.
Mi-a fost destul de dificil să aleg cartea despre care să fac recenzia. Nu sunt nici critic literar, nici expert sunt doar o persoană care citește cam tot ce-i pică-n mână. Beletristică. Și uneori ambalaje. Și mailurile. Și câteva bloguri dragi mie.
Dar revenind la subiect, una din cărțile care mi-a plăcut la nebunie și m-a impresionat peste măsură a fost „ Luni de fiere” a lui Pascal Bruckner. O carte destul de controversată din multe puncte de vedere, o carte pe care mulți au abandonat-o în prima jumătate, scârbiți de descrierile sexuale mult prea explicite și mult prea pudice pentru ei.
Este genul de poveste în poveste. Nu aș spune că e doar povestea unui cuplu, este povestea a două cupluri, într-o antiteză perfecta, diametral opuse din toate punctele de vedere și care se cunosc întâmplător și accidental la bordul unui pachebot cu destinația Istambul de unde fiecare și-ar fi urmat drumul. Însă viețile lor iau o altă întorsătură, după ce Beatrice, profesoara fadă și ștearsă o găseste pe Rebecca, femeia fatală, într-o toaletă aproape leșinată de la prea mult hașiș. Didier, soțul lui Beatrice face o pasiune bolnăvicioasă pentru aceasta și mânat de dorința fantastică obsesiv confundată cu iubirea, printr-un șiretlic al cuplului Rebecca – Franz, ajunge să fie unicul spectator al istorisilor lui Franț, istorisiri în cele mai intime detalii ale vieții de cuplu.
Nu aș detalia foarte mult firul narativ. Îl las spre a fi descoperit sau redescoperit după caz. De ce mi-a plăcut cartea? De ce nu o consider scârboasă ci genială? Pentru că mă regăsesc în fiecare personaj, pentru că dincolo de multă sexualitate explicita, de fetișuri, suntem noi. Toate recenziile fac referire la criza cuplului modern. Ce înseamna cuplu modern? Este modern să nu mai existe tabu-ul? Este modern sexul care implică orice altă poziţie decât cea a misionarului? Cartea este de fapt povestea oamenilor, a iubirii, a cuplurilor, a relațiilor, a sentimentelor, a deciziilor, a regretelor, a finalului, a consecintelor. Cartea ne expune direct, dur, fără ocolișuri, aproape obligându-ne să înghițim evidentul din viața noastră. Ceea ce e normal pentru unii, este anormal pentru alții. Ceea ce ne dorim nu este și ceea ce vrem. Vrem ceea ce nu putem să avem. Și nu vedem ceea ce avem. Monotonie, iubire, aparență, schimbare. Nu este o carte grețoasă. Nu e o carte siropoasă. Nici porcoasă. Nici pe departe.
Cartea trebuie citită și înțeleasă dincolo de randurile negru pe alb. Dacă ne rezumăm doar la citit fără a înțelege, o veți lăsa dezgustați.
Este o carte genială. Este anatomia la propriu și la figurat a cuplurilor. A femeii și a bărbatului. A extremelor. A iubirii. Și tocmai asta o face atât de genială. Pentru că trăim cu toții luni de fiere. Dar cât de amară e “fierea” fiecăruia?
Si-au dat cu parerea