Posted tagged ‘politica’

Cică politică

10 June 2012

Am așteptat cu nerăbdare alegerile. Nu mai suportam mutrele tuturor maimuțoilor pe toate gardurile. Din vagile mele cunoștinte, campania electorală se încheie cu două zile inainte de vot, iar in apropierea sectiilor de votare sunt interzise afisele electorale. Ete pula. Au fost strânse doar corturile și au disparut cei care în fiecare dimineață mai – mai să-mi scoată ochii cu pixuri, ziare, punguțe și alte câcaturi.

Dar și azi vântul adia afișele spânzurate de stâlpi/ copaci iar soarele mângâia fețele celor au câcat din ei pe câteva rânduri tot ce au făcut în ultimii patru ani, sau tot ce vor să facă ei în următorii patru ani.

Mi-e o scârbă prea mare. N-am niciun contact cu politica. Nu mă interesează,  nu mă uit la televizor, nu citesc ziare, nu răsfoiesc netu’. Dar cu ocazia acestor alegeri am aflat că stânga și-a dat mâna cu dreapta, (bănuiesc) ca să fie siguri că nu ratează vreo primărie / consiliu. Și am aflat că Victor Ponta e prim ministru! Cum pula mea a ajuns puțanul ăla prim ministru?

Mda, e clar.. Aș putea la fel de bine să stau și-n copac că tot la fel de interesată aș fi de politica românească  de fațadă.

Ne câcam pe noi și ei tot pe noi

13 December 2011

Mă cam chinui de ceva timp să mai arunc câteva rânduri pe-aici, dar n-am avut nicio tragere de inimă. Dar asta până am găsit în cutia poștală copacii tranșați și tipăriți cu primele zvâcniri ale alegerilor de la anu’.

Tărtăcuță ăsta, cu nume de puță, ușor oligofren și nea’ Primaru’ Negoiță puternic sub efectul laxativelor, tăiat de călduri și transpirat, deschis la guler gata – gata să se cace pe binele cetățenilor, parcă ar ieși din poză să ne zică cât e bine le e lor și cât de fraieri suntem noi.

Or fi și oameni care o duc bine, care au câștigat licitațiile cu primăria, care papă bugete, pe principiul știm că se fură, dar măcar se vede că face ceva.  Iarba-i verde, panseluțele-s panseluțe, bordurile-s borduri, parcurile-s parcuri, iubim și câinii vagabonzi, colcăie șobolanii sub noi.

Ne plângem de milă că suntem o nație de câcat, pentru că doar asta știm să facem. Și să mai murim de ciudă pe capra vecinului, să ne văităm că ne cade drobul de sare-n cap și oricât s-ar căra soarele cu găleata-n casă, tot întuneric e.

Da, sectorul 3 se schimbă, noi ne schimbăm, năravul ba. Oare fântânile alea câți bani spală ele? Mai contează? Vorba aia, măcar se vede că face ceva. E bine. Cetățenii sunt informați și consultați. Și împroșcați cu câcat. Întotdeauna în bine.

Puterea celor doi D! DD! RoomDiaconescia!

2 July 2010

La informarea Saturnianului am aflat că febleţea celor cu un IQ mediocru vrea să candideze la preşedenţie. În persoana inegalabiluilui, fantasticului şi popularului  Dan Diaconescu!

Spre surprinderea mea, are chiar pagina pe Wikipedia. Fir-ar al dracului. Să moară capra vecinului din Caracal că şi anume, consăteanul lor a ajuns om mare. Om mare dom’le!

Om realizat, are televiziunile lui, a început uşor de jos, sau de sus, de la ultimul etaj al garsonierei din Romană, cu datorii la întreţinere şi angajaţi la negru la un sediu luxos de 7 milioane de euro cu parcare pentru elicopterul personal. După telenovela Elodia, ghicitoarele de soroc, clarvăzătorii de cutremure, ţigănelile pe orice temă şi pupincureala în curu’ lui Băse,  gloriosul şi-a cam furat-o printr-un arest sub suspiciunea de şantaj. Doar pentru atât?

Dar cum orice reclamă e binevenită, victima  sistemului şi a invidiei vrea să devină preşedinte. Se procupă de pe acum de educaţia fetei lui (acum în vârstă de 6 ani), cu o atenţie deosebită: fără prezentări de modă şi fără parlament. Un fel de aşa nu, nu EBA! Da ce are EBA? Proastă să fii, tot fata lu’ tata rămâi!

Am încercat să-mi imaginez ţara sub conducerea stimabilului DD:

media : TeVe-uri: OTV, DD, DD HD, DD 2, OTV sport, OTV ştiri, OTVcultural. Presă scrisă: DDvencu, Evenimentul Diaconescian, Dan’ s Health, CosmoDanian, Gazeta OTV-ului, Dan – Cancan.

-economie: Ce e aia? Nu va mai fi nimic de furat până atunci.

– membrii parlamentului şi ai guvernului: Elodia, Mama Omida, Guţă, Zăvoranca, Magda Ciumag, Sexy Brăileanca, diverşi puşcăriaşi şi manelişti

– împărţire teritorială şi administrativă: populaţie migratoare bipedă, cu pielea închisă la culoare şi cu un miros puternic de jeg care locuieşte în palate cu multe turnuleţe şi care se îndeletniceşte cu excrocheria, cu vandalizarea, distrugerea şi sustragerea de bunuri a celor câţiva băstinaşi rămaşi din fosta Românie. Toate acestea pe un fond de petrecanie pe ritmuri de muzică tradiţională de manele.

– Imul naţional: <Să moară duşmanii mei>, muzica, versurile şi interpretarea Florin Salam, Alex de la Orăştie, Fam Guţă şi Prinţesa de Aur!

Votaţi PPR! Trăiască RoomDiaconescia!

Țara nimănui

23 June 2010

Gata cu starea de euforie a frumosului. Picamărele din mijlocul bulevardului, bormașina vecinului de deasupra și lătratul câinelui de la 2 m-au trezit de-a binelea. Sunt în jegul de oraș numit București. Orașul pute. Pute a hoit. Nu mai sunt copaci înfloriți sub care să te ascunzi. Am dat o tură prin centrul vechi. De fapt am făcut slalom printre mese. Canapeluțe, perdeluțe, clemuțe…

Suntem mult în urmă. La noi nu există termenul de decent. Ori nu e nimic, ori e un jeg opulent.

Nu există autostrăzi, iar cei aproape 300 de fantastici km sunt periodic în reparație.

Nu există spații verzi. Există pietriș sau betoane. Sau mai rău, mochetă verde prin locurile de joacă.

Nu există politică. E doar circ de ochii prostimii.

Nu există economie. E țara nimănui. Și lista ar putea continua….

În anul de grație 2010 sunt sate fără apă curentă, fără electricitate. E o delăsare totală. Noi suntem de vină. Suntem scârbiți și căutăm să plecăm. Noi suntem chiar atât de puțini și nu contăm? Dacă mâine, oamenii ar ieși în stradă, dar nu cum ies acum, câte un autobuz de workări aduși din provincie și care joacă table în fața guvernului, dacă mâine ieșim cu toții, bugetari, corpo, șomeri etc și aruncăm cu ouă în parlament. Se va rezolva ceva? Nu. Nu are cine. Sistemul e mult prea putred. Conexiunile și interesele sunt atât de adânci încât nu ar avea cine să o ia de la capăt.

Avem nevoie de ajutor. De oameni din afara, de oameni cu putere care să înceapă să taie macaroana. Încet dar sigur. Dar nimeni nu cere revoluție. Nimeni nu cere schimbare radicală. Nu PSD, nu PDL, nu PCR, nu morții ma-mii lor cum se mai numesc!

Din partea mea, nu au decât să se spele cu ea pe cap! Oricum e muci!

O mână de oameni profitabili

7 April 2010

Eu nu mă bag în politică. De fapt în circul ăsta de la noi numit politică. În umila mea părere, politica este un os mare de care trag toţi câinii. Şi fiecare câine luptă pentru ca bucăţica lui să devină tot mai mare, să împartă şi să mai implice în joc câte o rudă, un prieten. Dacă unul dintre câini deranjează sau li se pare celorlalţi că ia prea mult, sar pe el până se potoleşte puţin. Şi oricum nu le ajunge. Nu-i interesează decât osul.  Ăla al lor. Faptul că nouă ne-a ajuns la os nu impresionează. Şi de ce ar face-o ei dacă noi, NOI nu facem nimic în privinţa asta?

Citeam azi în Capital de salariile unor bugetari. Salarii medii pe companie. Foarte nerealist. Pentru că sunt sigură că ortacul câştigă de zece ori mai puţin decât funcţionarul ce stă cu curul pe scaun toată ziua. Da, ştiu, munca fizică vs munca întelectuală. Oboseala fizică vs stresul psihic.  Dar mâncare, medicamente, haine le trebuiesc tuturor. Acum că vrei o plasmă cât peretele în locul televizorului bombat antic diferenţiază nevoile fiecăruia. Dar nu aici vroiam să ajung.. Ci, că dintre toate companiile alea aflate sub aripa Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri mi-a atras atenţia SC SĂLAJUL SA cu un salariu mediu de 5417 lei. Nimic deosebit. Doar că sunt patru angajaţi. Au fost 3800, apoi prin 2007 au ramas 34. Şi acum doar patru. Cinci după alte surse. Sau şase administratori după alte surse …. offf  şi cică ăştia care au rămas vor să aducă profit în 2010 de 30,000 ron brut.

Şi cică în ţara asta nu merge nimic!

Un spot la nu-ştiu-ce de rahat

8 December 2009

Am tot văzut zilele astea un spot pe la TeVeu cu o puştoaică la nu ştiu ce enciclopedie la nu ştiu ce ziar…Ştiţi voi, alea care pentru multă lume servesc pe post de tocător de zarzavaturi, suport de bucătărie, opritor de uşi şi cine ştie câte şi mai câte întrebuinţări.

Revin, la sfârşitul promo-ului, puştoaica cere şi cărţi cu politică că e dreptul ei şi îi priveşte şi pe ei (n.r: copii). Atât am reţinut, habar n-am la ce ziar, ce enciclopedie…doar ca fetiţa aia vrea cărţi politice.

Fi-ţi-ar al dracului! Da un Hustler nu vreţi măh? Un Private Spice? Nu e dreptul vostru? Nu vă priveşte şi pe voi? Nu vrei să te uiţi la tati când se joacă cu mami – şi eventual să îi dai lecţii? Pentru că copii nu mai sunt copii…Nu ştiu ce-i aia copilarie…. Vezi un puţan de nouă ani pe stradă care se ia de tine cu texte de genul “mamă ce bună eşti!” Un puţan de nouă ani…sau înjură cu <băga-mi-aş pula> … care pulă retardule?

Ce e politica?

24 November 2009

Asta a fost o întrebare pusă de un puşti de şapte ani mamei lui. Aaa…politica e o curvă! a răspuns femeia. Asta a fost reacţia prietenei mele la întrebarea kinderului.

Politica e o curva, politicienii sunt curvele, iar noi, poporul suntem cei care mergem la curve. După ziua de duminică, se pare că sunt vreo 3 milioane de oameni care o preferă pe curva PSD – ista, vreo 2 milioane pe cea a PNL-ului, mai sunt vreo 500.000 de nebuni ca şi Vadim (probabil cei de prin spitalele de profil), vreo 200.000 de microbişti de-a lui Becali, 300.000 de medici ameninţaţi de Oprescu, aproape 400.000 de unguri, 60.000 de roakeri, iar restul prieteni şi rude ale celorlalţi candidaţi.

Cei care n-au votat, adică jumătate dintre români, sunt fie plecaţi la munci,  fie au preferat să meargă la curve unde să-şi bage ceva la propriu, fie nu au apucat să se apropie de secţiile speciale pline de nomazi.

 

Electorale

2 November 2009

Cică a început campania electorală. Cică. Adică au mai apărut alte afişe pe lângă cele în stare de decolorare cu campaniile de la primării, parlamentare etc. Lângă Miluţ, acum stă şi Băse.

Campaniile anticampanii. Că la altceva nu-i mai duce capul. Orice pentru ciolan. Orice ca să rămână acolo. Băi, da nu se mai satură? Nu le mai ajunge? De fapt, problema suntem noi. Noi ăştia care le dăm. Care-i votăm. Noi ca şi popor de căcat care suntem. Că şi naţie de reduşi mintali. Adică gratangii care pentru un maţ plin cu mici de la serbarea câmpenească îşi dau votul pentru orice maimuţă. Ăstora cărora nu le pasă nici de praful de sub patul lor. Doar ca azi să aibe maţul plin, chiar dacă după ce se cacă nu mai au ce să îngurciteze. Dar sunt mulţi Măria Ta. Mulţi şi proşti. Şi pe ei se bazează şobolanii de politicieni. Pe prostia românescă, pe lipsa de interes asupra viitorului lor şi a urmaşilor lor.

Cei cărora le mai pasă, care sunt plini de spume şi injurii sunt prea puţini. Poate prea puţini. Şi ei se gândesc la cum îşi vor creşte copii, dar nu în ţara asta. Din păcate. Dar asta nu e o soluţie.

Faptul că ascunzi mizeria sub preş nu înseamnă că ea nu mai e. Ci e acolo, se adună şi se împute. Scârba trebuie aruncată şi-n faţa lor.  Revolta trebuie făcută cunoscută! Ceva trebuie făcut! Clar!

 

Oprescu, taie și coase fără ață

5 October 2009

Cioplescu al nostru primar de capitală și-a anunțat candidatura la președenție. Nimic nou. Știam asta de când a candidat la primărie. Aici. M-a impresionat până la lacrimi discursul lui. “S-a ajuns aici pentru că aici oamenii politici din ţară au eşuat” a declarat stetoscopul din el. Rahat! Cum adică au eșuat? Nu și-au luat cu toții avioane? A mai rămas ceva de împărțit? Mai sunt păduri de tăiat? Terenuri prin Deltă și pe la mare? Case de naționalizat? Îmi pare rău de ei. Și mai vărs o lacrimă.

La ce candidați pestriți avem Geoană, Oprescu, Becali, Băse, Crin și la restul care se adaugă tagmei, îmi doresc sincer o participare la vot de 100 %. Dar toate voturile să fie invalide. Să nu votăm cel mai bun rău. Nu există așa ceva!  Să se ducă lumea la vot și să pună ștampila precum chiorii pe lângă pătrățică. Dar n-ai cu cine. Cu gratangii și “turiștii” care-și vând ștampila pentru un mic și o porție de fasole? Nope.

Deci ca să citesc un mare măgar în viață “Succesul nostru ar însemna eşecul lor” (n.r Oprescu), nu-mi rămâne decât să adaug că operația a fost un succes, pacientul a decedat! Îl îngropăm sau îl incinerăm?

Furioșenii calme

22 September 2009

Cel mai tare lucru mi se pare să fii rupt de realitate. De la câteva ore (cunoscătorii ştiu despre ce vorbesc!) până la zile întregi cu rupere de pulă la tot ce se întâmplă în jurul tău. Am dat de dimineaţă o raită prin presă. Să-mi cadă penele dacă nu sunt cam aceleaşi ştiri zi de zi! Un fel de Tânăr și neliniștit. Chiar dacă nu te uiți juma de an, nu ai pierdut nimic!

Politică: Ăia se mănâncă între ei, cu jocuri din ce în ce mai alerte, că de, se apropie alegerile, mai un scandal, mai un DNA, mai se uită totul și o iau de la capăt cu alte personaje – că normal, au și de unde! sau cu vechii grauri cu coronițe de îngerași deasupra capului.

Actualitate: un accident, două, șapte, cincizeci … greve, evident de sezon, o bătaie, un furt, un viol.

Sport: Becali a zis, a dres, a facut (de multe ori și la secțiunea politică pentru că-și merită statutul de europarlamentar, nu?), Copos, Ligă, fotbal, fotbal, fotbal, fotbal, fotbal

Economie: Criză, salarii, greve (aceleași de la secțiunea actualitate), curs euro, criză, bani, imobiliare, bugete, scădere

Monden: țâțe, cur, țâțe, țâțe, divorțuri, amanți, relații și poze, multe poze!

Și multă vorbă! Mă uitasem aseară vreo 10 minute pe un canal de știri. Pentru că toată ziua dau aceleași știri la fiecare jumătate de oră, seara se mai răcoresc la o șuetă, în care pun ei țara la cale, denigrează, laudă, ling, scuipă împreună cu ceva invitați, normal în 90% din cazuri din trustul lor și comentează ei ca chiorii… parcă ar fi babele din fața scării seara la o coajă de sămânță și o bărfă.

Ahh….băăă eu nu mai suport fazele cu “un grup de români”, sau în cele mai bune cazuri rromi….

Și da sunt rasistă. Și mai nou mă simt și minoritară!