Posted tagged ‘lume’

Închis pentru inventar

19 October 2011

Inventar. Cu toții îl facem. Vrând nevrând. Conștient sau nu. Și anul acesta am decis ca inventarul să aibe loc fix azi, nu cum se obișnuiește în noaptea de petrecanie dintre ani.

Păi să vedem ce am realizat anul acesta. Oficial, potrivit codului de conduită socială nu am realizat nimic. Unii ar putea zice că la vârsta mea sunt o mare ratată. Că n-am nimic. N-am casă, n-am masă, n-am plozi, n-am pirostriile puse. Ce-am făcut până acum? Nimic. Am spart semințe la meciuri și filme, am fumat 56725147 țigări, am băut niște cisterne de alcool, am crescut vânzările la farmacia din colț pe Nurofen. Am pierdut nopțile prin bodegi, mi-am futut icrele pe la corporatiști, din când în când am mai făcut curat prin casă, am pus flori în ghivece, o dată am reușit chiar să spăl geamurile. Nu sunt nici mai bogată, nici mai săracă, nici mai deșteaptă și sper că nici mai tâmpă.

Ar trebui să trag linie? Să văd unde mă situez pe o scară de valori impusă de societate? La ce mi-ar folosi? M-ar motiva să-mi iau casă și masă? Să torn doi plozi doar ca să fiu în rând cu lumea? Nu. M-ar ajuta să știu încotro mă îndrept? Aș înnebuni dacă aș ști ce mă așteaptă.  Sunt în derivă.  Mă izbesc de coloanele societății, de limitele gândirii înguste, mă ciocnesc de necunoscute. Pic și mă adun. Răbufnesc și mă calmez. Simt și trăiesc. Trăiesc și nu simt nimic.

Cum a ieșit inventarul? Am de recuperat pierderi? De compensat? Am câștiguri necontabilizate? N-am nimic. Mă am pe mine. Am ce am în jur. Ce pot să aleg și ce nu. Declar inventarul închis. Neconcludent. Se va repeta ……  la un moment dat.

Uneori o iau razna

7 January 2010

Uneori aș vrea să scriu până nu mai am cerneală.
Uneori aș vrea să merg până rămân fără bocanci.
Uneori aș vrea să închid ochii strâns și să privesc cât mai adânc în mine.
Uneori aș vrea să deschid ochii larg și să cuprind toată lumea cu privirea.
Uneori aș vrea să mă usuc și să renasc ca o floare.
Uneori aș vrea să acult. Să înțeleg șoaptele.
Uneori aș vrea să zbor.
Uneori aș vrea să nu exist.
Uneori aș vrea să nu mai simt.
Uneori aș vrea să simt tot.
Uneori aș vrea să țip până rămân fără glas.
Uneori aș vrea să mușc să rup din carne.
Uneori …. pentru că e uneori..
Uneori aș vrea să rămână uneori, pentru că
Uneori o iau razna.

Pentru că tot timpul aș vrea….

Diferenţe existenţiale la bere

10 November 2009

Zilele trecute, la o ieşire de după munci printr-o conjunctură destul de ciudată, m-am trezit la un moment dat că la masa noastră mică era plin de lume, omi necunoscuţi mie în mare parte. Nicio problemă, cu atât mai bine! Gălăgie, beutură, fum de-l tăiai cu cuţitul, poveştiri, etc.  Seară faină.

Şi în timp ce mă îndreptam agale spre un taxi mă chinuiam să-mi aduc aminte numele omilor faini. Cam greu. Pentru că oricum nu prea ţin minte numele mai ales la prima înfăţişare şi oricum, doar gagicile se adresau între ele pe nume. Maria, Irina, Angela. La băieţi…mai greu cu numele. Toată seara au folosit doar apelativele: grasule, bondarule, futaciosule, mosule, cheliosule, bovină. Nişte alintături care le ţineau loc de nume. O primă diferenţă existenţială.

O altă chestie, la nota de plată. Femeile, toate, au studiat amănunţit bonul, au calculat şi recalculat. Fiecare ştia exact cât şi ce a consumat. Băieţii….câte beri ai băgat? Nu ştiu…vreo cinci – şase…Sigur? Că au fost în total ţşpe beri! Un bărbat, nu studiază bonul…cât e totalul? Ia mă de aici…nu conteză că e mult mai mult.  

Iar taximetristul m-a smuls din transă. Că trebuia să mă rog să ajung întreagă acasă. Şi totuşi nu mă grăbeam atât de tare!