Posted tagged ‘inventar’

Închis pentru inventar

19 October 2011

Inventar. Cu toții îl facem. Vrând nevrând. Conștient sau nu. Și anul acesta am decis ca inventarul să aibe loc fix azi, nu cum se obișnuiește în noaptea de petrecanie dintre ani.

Păi să vedem ce am realizat anul acesta. Oficial, potrivit codului de conduită socială nu am realizat nimic. Unii ar putea zice că la vârsta mea sunt o mare ratată. Că n-am nimic. N-am casă, n-am masă, n-am plozi, n-am pirostriile puse. Ce-am făcut până acum? Nimic. Am spart semințe la meciuri și filme, am fumat 56725147 țigări, am băut niște cisterne de alcool, am crescut vânzările la farmacia din colț pe Nurofen. Am pierdut nopțile prin bodegi, mi-am futut icrele pe la corporatiști, din când în când am mai făcut curat prin casă, am pus flori în ghivece, o dată am reușit chiar să spăl geamurile. Nu sunt nici mai bogată, nici mai săracă, nici mai deșteaptă și sper că nici mai tâmpă.

Ar trebui să trag linie? Să văd unde mă situez pe o scară de valori impusă de societate? La ce mi-ar folosi? M-ar motiva să-mi iau casă și masă? Să torn doi plozi doar ca să fiu în rând cu lumea? Nu. M-ar ajuta să știu încotro mă îndrept? Aș înnebuni dacă aș ști ce mă așteaptă.  Sunt în derivă.  Mă izbesc de coloanele societății, de limitele gândirii înguste, mă ciocnesc de necunoscute. Pic și mă adun. Răbufnesc și mă calmez. Simt și trăiesc. Trăiesc și nu simt nimic.

Cum a ieșit inventarul? Am de recuperat pierderi? De compensat? Am câștiguri necontabilizate? N-am nimic. Mă am pe mine. Am ce am în jur. Ce pot să aleg și ce nu. Declar inventarul închis. Neconcludent. Se va repeta ……  la un moment dat.

Gingăl Belz

5 December 2010

Și iar m-a lovit în moalele capului o locomotivă cu tot cu tren. Vin sărbătorile. Gingăl Belz. Aho aho. Lugu lugu. Cadouri, cadouțe, luminițe, colinde mârâite printre dinți, Hrușcă și oameni îmbuibați de mâncare.

Prima gară în care m-a lovit trenul e asta cu Moș Nicolae. M-a întrebat careva dacă vine moșul la mine. Da, vine Moș Ene. El e singura constanta.

Urmează stația Moș Gerilă. Moș Crăciun. Santa. Părinții. Rudele. Corporațiile (ah, nu cred, că-i criză, futu-i în gură de nesătui).Cum vreți. Bau Bau.

Capătul de linie e la inventarul anual. De sfârșit de an. Din noaptea aia plină de haleală, băutură, luminițe și petrecanie numită Revelion. Ce inventar băh? Ce e de inventariat? Zilelele? Reușitele și esecurile? Paharele pline și goale? Cearceafurile boțite? Banii de pe plastic? Mucurile de țigară? Sau doar mucurile? De ce atunci? Calendarul meu e cam dereglat. Gata am inventariat. Nu am nimic de declarat. Mă inventariez când am eu chef, nu-mi trebuie o anume noapte din an să mă uit în urmă sau în față. Știu prea bine unde sunt. Sau nu.

Nu știu de ce dracu îmi pace melodia asta acum ….

* Cineva mic, inocent și minunat s-a gândit și la mine.  Îi mulțumesc lui și părinților lui.