Posted tagged ‘experiment’

Io te-am făcut, io te omor

22 July 2012

Altfel. Da. Altfel. N-aș numi-o piesă de teatru. Ci poveste. Povestire. Între pereții Lente, cu fluturași pe tavan și lumină diafană. Ni s-a spus o poveste. Sau mai bine  zis, ni s-a citit o poveste. Cuminți, cufundați în fotoliile noastre, am ascultat povestea de viata a Andreei.  Jurnalul copilăriei și al adolescenței până-n negura unui moment din prezentul prezent  presărat pe alocuri cu gândurile, stările, emoțiile trăite. Interesant e că deși titlul face referire directă la statutul de părinte autoritar, simțirile cele mai personale sunt expuse ca o proiecție în relația de cuplu.

Povestea reală cuprinde și înfiripă cu trăirile fiecăruia. Cu amitirile fiecăruia. Plăcute sau nu, dureroase sau nu, cu regrete sau nu, un experiment subtil psihologic de aduceri aminte și de așternere pe coli a acelor cuvinte ce probabil nu le rostim cu voce tare.

Mini experimentul meu ratat

3 August 2009

Zilele trecute mă hotărâsem să fac un mini experiment…să fac lucruri care nu mă caracterizeză. Curiozitatea îşi spunea cuvântul. Şi plictiseala. Singurul lucru bun care a ieșit a fost faptul că m-am scos cu o juma’ de zi liberă de la muncă. Adică când a văzut șeful că mi se rupe de rapoartele lui și că nu reacționam în niciun fel a crezut că mi-e rău și m-a trimis acasă. Să-mi revin, evident, pentru a doua zi.

Faza cu piți nu am făcut-o. Deși am strâns niște țoale împrumutate, nu am avut tăria să ies din casă arătând ca pomul de Crăciun. Prin autobuze nu m-am riscat să mă urc pe căldura asta. Când în sfârșit am făcut și eu faze  – care în viziunea mea erau nesimțite – m-a întrebat careva dacă nu cumva sunt în perioada aia a lunii!

Orice schimbare de comportament sesizată de cei cunoscuţi mie a fost pusă pe seama căldurii, a oboselii, a stresului a bla bla. Pentru că un comportament nenatural se simte de la o poștă. Pentru că înainte de toate e comportamentul față de tine însuși. Și motivația reușitei. Care mie mi-a lipsit. Pentru că oricum mă doare la bașkeți dacă se uită careva strâmb la mine că înjur sau că am blugii prinși cu ace de siguranță. Pentru că oricum teatrul e pentru scenă și nu pentru viața de zi cu zi.

Pentru că e mai important să fii TU.

Cu creierii-n vacanţă

29 July 2009

Vacanţa e întipărită în mintea multora ca fiind perioada din an în care poţi să faci orice. În exces. Să manânci mai mult, să bei mai mult, să fuţi mai mult, să pierzi nopţile, să dormi mai mult. Lucruri pe care de altfel poţi să le faci şi în viaţa de zi cu zi, doar că există anumite restricţii de timp şi de conştiintă. Adică nu în exces.

Am obosit. De tot ce e în jurul meu. De căldură, de muncă, de bere, de oameni, de mine. Îmi iau concediu. Parţial. Doar mintal. Că fizic tot o să fiu prezentă la frecat degete pe tastatură. Sunt curioasă dacă observă careva lipsa mea de reacţie, dezinteresul şi ruperea de pulă de muncă. Sunt curioasă dacă îi pasă cuiva dacă mă lovesc  aiurea de  oameni pe stradă sau dacă calc pe picioare prin autobuze. Sunt curioasă dacă observă careva că beau o bere fără să o savurez, dacă sunt prezentă fără a fi prezentă. Sunt curioasă dacă observă careva nivelul de nesimţire pe care-l pot atinge. Sunt curioasă cum reacţioneză cei din jurul meu dacă mă port ca o piţi. Sunt curioasă de multe lucruri..dar îmi iau concediu. Nu o să mai fiu eu. O să încerc că fiu altfel. Şi o să vă mai povestesc de reacţiile sau lipsa lor vis a vis de concediul meu!