Posted tagged ‘Bucuresti’

Un minut de refulare

25 September 2013

Mediu corporatist: Lumea e cu susu-n jos. Important e ce zici, nu ce gândești. Că nu contează ce gândești dacă nu pupi în cur. Și dacă nu pupi în cur, vai de curu’ tău! Aici lucrurile stau altfel. Răspunsuri cu “nu”  sau “nu știu” nu prea există.  Dacă spui nu …văleu.  Se spune  “ o să verific”, “fac imediat o analiză și revin”, “este în curs de…”, “déjà se ocupă  x”, “o să revin cu un răspuns pe mail”.

Limbajul lejer nu există pentru că duce a mahala. Se respectă  între ei. Ne futem cu Dex-ul cu alte cuvinte, deși e cel mai mic Dex al tuturor limbilor: Dex-ul corporatiștilor. Nu e mare diferență între politicieni și corporatiști. Spui fără a spune nimic, faci fără a fi responsabil de ceea ce faci pentru că mereu există altcineva de care depinzi, dar nimeni nu știe nimic pentru că, toată lumea verifică sau va face o analiză și o să revină cu un răspuns pe mail.

Cele mai hard cuvinte folosite-n fața publicului  sunt “dă-o dracului de treabă”, “panarama aia de raport” sau “muia aia aia de articol”. Și déjà la muie le ies ochii ca cepele din orbite.  Cu public restrîns, colegii de țigară care inspiră și ei aceeași suferință înghițită, colegii de birou, dar fără japița aia turnătoare și pupincuristă de față, sunt martorii unei avalanșe de înjurături și metafore, e vulcanul care explodează după ce taci si spui că o să revii cu un răspuns pe mail. Futu-i în gură de retarzi ordinari care se cacă pe ei că sunt buricul pământului și ei nu-s în stare să scrie un mail ci doar fowardează mai departe. Muieri frustrate de toate nereușitele lor persoanale și profesionale care se cred că le știu pe toate și te întreabă cum, n-ai fost la restaurantul ăla cu vită argentiniană? Făi muista dracului, prefer să bag o shaorma de la Dristor sau o merdenea decât să mă sparg în restaurante în care nu știi să numeri tacâmurile de la dreapta la stânga, nu cu vita argentiniană îmi arăt statutul. Și faptul că mănânci vită argentiniană și ai ultima fiță de televizor, nu te face mai bună sau mai deșteaptă, că până la urmă și tu te caci la wc si câcatul tău nu miroase a parfum! Ci doar bășinile din cap nu ți le scoate nimeni.

Și așa există sclavi ca noi, care tăcem ca să avem un loc de muncă să ne plătim chiriile  ca să vă facem curul mare și să vă dăm ifose-n carcasă.

Și gata!

Io te-am făcut, io te omor

22 July 2012

Altfel. Da. Altfel. N-aș numi-o piesă de teatru. Ci poveste. Povestire. Între pereții Lente, cu fluturași pe tavan și lumină diafană. Ni s-a spus o poveste. Sau mai bine  zis, ni s-a citit o poveste. Cuminți, cufundați în fotoliile noastre, am ascultat povestea de viata a Andreei.  Jurnalul copilăriei și al adolescenței până-n negura unui moment din prezentul prezent  presărat pe alocuri cu gândurile, stările, emoțiile trăite. Interesant e că deși titlul face referire directă la statutul de părinte autoritar, simțirile cele mai personale sunt expuse ca o proiecție în relația de cuplu.

Povestea reală cuprinde și înfiripă cu trăirile fiecăruia. Cu amitirile fiecăruia. Plăcute sau nu, dureroase sau nu, cu regrete sau nu, un experiment subtil psihologic de aduceri aminte și de așternere pe coli a acelor cuvinte ce probabil nu le rostim cu voce tare.

Ganduri Mono

15 July 2012

Adună-mi gândurile pierdute în ecou / Și închide-le bine să nu se audă din nou”

Ploile nu vin

8 July 2012

Privesc. Privesc cum se apropie de mine. Creierul îmi clocotește în așteptatea fierbinte. Zvâcnind, crește sub privirea-mi pierdută. Ne contopim gâfâind. Ard până-n focurile iadului și mă ridic până-n ceruri pe curcubeu.  Închid ochii și ating mii de culori. Mă scufund în măruntaiele pământului. Da, atinge-mă! Da, frecă-te de mine. Lasă-ți trupul ud să se lipească de al meu. Mă cuprinde și mă pătrunde un vârtej de transpirație în juru-mi. Te simt. Te simt în spatele meu cum te împingi cu toată puterea. Deschid ochii. Îmi văd reflexia crispată-n sticlă. Nu mai aud nimic. Aud doar că urmează stația … cu peronul pe partea dreaptă. Evadez. Sar. Fug. Fug mâncând pământul de măruntaiele contorsonionate ale aglomerației urbane la ceas de vârf. Să-i fut în gură de retarzi.

Cică politică

10 June 2012

Am așteptat cu nerăbdare alegerile. Nu mai suportam mutrele tuturor maimuțoilor pe toate gardurile. Din vagile mele cunoștinte, campania electorală se încheie cu două zile inainte de vot, iar in apropierea sectiilor de votare sunt interzise afisele electorale. Ete pula. Au fost strânse doar corturile și au disparut cei care în fiecare dimineață mai – mai să-mi scoată ochii cu pixuri, ziare, punguțe și alte câcaturi.

Dar și azi vântul adia afișele spânzurate de stâlpi/ copaci iar soarele mângâia fețele celor au câcat din ei pe câteva rânduri tot ce au făcut în ultimii patru ani, sau tot ce vor să facă ei în următorii patru ani.

Mi-e o scârbă prea mare. N-am niciun contact cu politica. Nu mă interesează,  nu mă uit la televizor, nu citesc ziare, nu răsfoiesc netu’. Dar cu ocazia acestor alegeri am aflat că stânga și-a dat mâna cu dreapta, (bănuiesc) ca să fie siguri că nu ratează vreo primărie / consiliu. Și am aflat că Victor Ponta e prim ministru! Cum pula mea a ajuns puțanul ăla prim ministru?

Mda, e clar.. Aș putea la fel de bine să stau și-n copac că tot la fel de interesată aș fi de politica românească  de fațadă.

Je vais bien, ne te’n fais pas

19 May 2012

E de la ploaie. Cu siguranță. Altfel nu-mi explic. Aș scrie. Am poftă să-mi pun degetele pe-o foaie, să las cerneala să se scurgă prin vene și să las cuvintele să se unduiască-n rânduri. Și ar trebui să-mi pun pofta-n cui. Se scurg norii. Stropii se unduiesc. Eu sunt în stare doar să-i privesc. Să simt ploaia care nu mă atinge. Să ating vântul.

Aș așeza cuvintele în același haos orânduit din mine. Le-aș înșirui în povești despre povești, despre omi, despre simțiri, despre stări, despre tot și de fapt despre nimic. E prea frig. Cerneala venelor îngheață-n încheieturi.

Degetele-mi miros a tutun și terebentină.

Ştiinţa Craiova campioană / Fără milă şi pomană

24 March 2012

No, omii ăștia au reușit să se strângă cu miile. Și nu juca nimeni. “Stadionul” a fost Piața Victoriei. Dar vorba unui clasic în viață, “scârbele” alea de jandarmi au intervenit, pe unii i-au cotomăgit, pe unii i-au băgat în dube și pe restul i-au pus pe fugă.

Și ăi mai viteji s-au reunit la Universitate. Universitatea din București, deși protestul a fost organizat de fanii ehipei Universitatea Craiova, dar și cu participarea suporterilor altor formații.

     

Protesul a devenit noua modă a anului 2012. Da, omii spu ce au pe suflet. Ce nu le convine. Noi ăștia mici de langă ei, comentam, aprobăm, încurajăm, blamăm sau efectiv ni se rupe. Noi ca noi, dar ceilalți? Cei cărora le sunt adresate protestele ce-or zice? Sau li se rupe și lor de mama focului?

Fucking insane….Placebo

1 March 2012

E oficial. Pe 6 August.

Ne câcam pe noi și ei tot pe noi

13 December 2011

Mă cam chinui de ceva timp să mai arunc câteva rânduri pe-aici, dar n-am avut nicio tragere de inimă. Dar asta până am găsit în cutia poștală copacii tranșați și tipăriți cu primele zvâcniri ale alegerilor de la anu’.

Tărtăcuță ăsta, cu nume de puță, ușor oligofren și nea’ Primaru’ Negoiță puternic sub efectul laxativelor, tăiat de călduri și transpirat, deschis la guler gata – gata să se cace pe binele cetățenilor, parcă ar ieși din poză să ne zică cât e bine le e lor și cât de fraieri suntem noi.

Or fi și oameni care o duc bine, care au câștigat licitațiile cu primăria, care papă bugete, pe principiul știm că se fură, dar măcar se vede că face ceva.  Iarba-i verde, panseluțele-s panseluțe, bordurile-s borduri, parcurile-s parcuri, iubim și câinii vagabonzi, colcăie șobolanii sub noi.

Ne plângem de milă că suntem o nație de câcat, pentru că doar asta știm să facem. Și să mai murim de ciudă pe capra vecinului, să ne văităm că ne cade drobul de sare-n cap și oricât s-ar căra soarele cu găleata-n casă, tot întuneric e.

Da, sectorul 3 se schimbă, noi ne schimbăm, năravul ba. Oare fântânile alea câți bani spală ele? Mai contează? Vorba aia, măcar se vede că face ceva. E bine. Cetățenii sunt informați și consultați. Și împroșcați cu câcat. Întotdeauna în bine.

Grimus, lansare Egretta @ Silver Church

11 October 2011

Friguț … zile de uitat la filme și nopti de pierdut prin cluburi. Că au cam început concertele.

Joi, pe 06 Octombrie în Silver Church și-au lansat băieții de la Grimus cel de-al doilea album, “Egretta“. Nu am de gând să fac o recenzie a albumului. Prestațiile lor live transmit mult mai mult decât o simplă înregistrare. Am pierdut numărul la câte concerte am fost și după fiecare concert abia îl aștept pe următorul. N-aș putea să zic că sunt un mare fan, nu-i fugăresc prin culise după autografe, ci doar reușesc la fiecare cântare… pana mea …. mai bine dați fuga la următorul lor concert din oraș și o să înțelegeți ce zic.

Bonn, revenind la joi seară…în deschidere Vetoes. De la mama lor din UK. Le ascultam acel unic EP si cineva mi-a zis că aduc a The Doors. Poate, mie nu mi s-a parut. Mi se par originali dar cu ceva influențe de prin anii ’60 – ’80.

Și video: VetoesO…hio , instrumental (short), Rats. Grimus: Vanity, Nature Falls, Egretta, In your eyes, Political Animals, Legends, In a Glimpse, I wanna be your dog ( The Stooges cover)

                 

Și evident, Grimus!

                         

Și motive de pierdut nopți prin cluburi mai sunt: Luna Amara pe 15 oct în Fabrica, Ada Milea pe 18 oct în Mojo, Coma pe 20 oct în Elephant, The Ascent of Everest pe 23 oct în Control, OCS pe 26 oct în Club A și lista poate continua….