Posted tagged ‘ada milea’

Godot Cafe Teatru – doar de-i musai

24 July 2011

Pe Blănari. Îndată de Club A. N-ai cum să-l ratezi. De afară pare un magazin de costume de bal mascat . De vină sunt cele două manechine din vitrină îmbrăcate în stil medieval.    Intrăm. În anticameră, un domn, n-aș putea să zic dacă era ultra metrosexual sau gay sau ambele, ne întreabă politicos dacă avem rezervare. Mai să leșine când i-am zis că nu avem rezervare. Cum? Singurele locuri libere sunt la bar. No problemo! Merge. E chiar interesant să stai atârnache la bar.

Obișnuită cu beciuri obscure, se deschide în față o încăpere cu tavan înalt cu un cadelabru tronând chiar în mijloc. O scenă, un mini balcon, un pian într-un colt. Mese rotunde cu fotolii albe, scaune înalte la bar, tot albe și îngrozitor de incomode. O combinație de Silver Church, Club Prometheus, Ateneu și Teatru. Forfotă. Barmanii se loveau între ei. Ospătărițele păreau toate că-s în prima zi de muncă. Hostess-ul conducea oamenii cu rezervări la meselor lor.

Meniu stufos la băuturi. Și la prețuri. Pe cel de mâncare nu m-am uitat, dar am văzut ce cărau gagicile alea. Paste, salate și chestii de fițe.

     Pe noi ne-au mutat de vreo trei ori de pe-o latură pe alta a barului. Dacă nu țineam morțiș să vedem concertul Ada Milea, plecam de prima dată când ne-au rugat politicos să ne mutăm pe motiv mincions că e rezervat și acolo. S-o fi rezervat după ce nouă ne-au zis că e liber. În fine. Jumătate din plăcerea concertului a fost umbrită de scaunele incredibil de incomode. De senzația că arta poate fi fițoasă.

Una peste alta, Ada Milea rămâne genială!

Cât despre Godot Cafe Teatru: să vă duceți doar de-i musai, să vă faceți rezervare și să aveți bani la voi!

Ada Milea & Bobo Burlacianu în Don Quijote

12 March 2011

“Mă-nchin nebuniei ce te face nemuritor!
Și odată cu mine ti se închină întregul popor!” – Sancho în insulă

În sfârșit. După ani de zile de ascultat, fredonat și savurat muzica făcută de Ada Milea, aseară am reușit să o văd în propriul spectacol Don Quijote. Am impresia că dacă aș spune ceva aș strica magia unui spectacol atât de complex și de simplu, atât de vesel și atât de trist, atât de real și de subtil. Indiferent de varianta jucată ( cu Bobo sau cu Dorina Chiriac), povestea trebuie ascultată. A început la 21,30 fix și undeva după miezul nopții și după cântări de suflet  în ropote de aplauze și numeroase reveniri pe scenă, Ada Milea ne-a desprins din magie după ce ne-a dus și prin Nasul lui Gogol, încheind cu Granița-n raniță.

Și Gata!

P. S: mai jos niște poze

P.S. S: in club Prometheus ai loc doar dacă-ți faci rezervari din timpul zilei.