Trecut – Prezent – Și ce-o mai fi

Aproape că uitasem parola de la blog de când nu am mai intrat aici. Mi se cam făcuse dor de el….

Și ieri, mi-a trimis cineva un articol pe FB. Ăsta. Și m-am umplut de spume instant. Și așa sunt cam labilă psihic zilele astea …. Intenția celui care mi-a dat linkul a fost bună, însă a dat cu bâta-n baltă.

Păi de ce? Pentru că nu-mi plac poveștile astea frumoase și ideale atât de departe de realitate  și care se întâmplă la o mie de ani! Nu am nimic cu fata aia. Nici nu o cunosc. Nu pot decât să mă bucur pentru ea. Nu o invidiez. Pentru că fiecare are calea lui. Dar povești ca ale ei sunt singulare.  Aș fi vrut să aud povești reale. Povești văzute dar care rămân ascunse sau mor odată cu visele.  Ca pentru următorul nebun care vrea să se lase de job să facă stele verzi pe pereți să vada că nu umblă câinii cu covrigi in coadă.  Cred că depinde și de la ce nivel te rupi. Pentru mine ruptura a fost zdravănă. Și contrar ce spune fata aia, nu ai cum să nu te gândești ce o să mănânci mâine sau cu ce plătești chiria. Că nu o să ai altă sursă de venit. Și credeți-mă pe cuvânt că visele nu prea țin de foame. Acum să nu mă cac pe mine, că am avut inspirația să agonisesc ceva de zile negre. Dar acum stau și mă întreb, dacă o țin tot așa, se termină și sacul ală. Și-apoi ce fac?

Am 31 de ani și de mai bine de două luni nu mai am job. Și am căzut de undeva de la un venit de vreo șapte salarii medii pe economie la …nimic. Sau aproape nimic. Că luna trecută am vândut două tricouri și am făcut profit de 200 ron! Am renunțat să fiu corporatistă ca să-mi urmez visul. Să pictez. Să desenez. Să fac tablouțe și tricoașe și bliz – blizuri. Și fac și asta.  Dar cel mai mult îmi ocupă alergătura. Fac campanii pe Fb să vadă lumea că exist și ce fac și ce aș putea face. Fac schițe și desene să-mi formez mâna și să mă deprind cu tehnici că nu am studii de specialiate, vorbesc cu toată lumea că poate -poate se duce vorba. Mă bag la concursuri și bag bani în campanii. Și nu pot să nu mă gândesc ce o să fac mai încolo. Acum știu cât costă pâinea și laptele și ridichiile și cum să mă învârt toată piața ca să le iau pe cele mai ieftine. Acum sunt atentă la cât cheltuiesc. Și la ce tai de pe listă. E cam aiurea. De multe lucruri nu avem nevoie. Dar ne-am obijnuit cu ele.

Să fii artist nu e ușor. Nu-s artist. Sunt o visătoare cu ochii deschiși care crede că poate să trăiască făcând ce-i place. Cu fiecare zi mă lupt să nu mă las doborâtă de realitate. Mă lupt să mai spun cuiva că pot face tricouri pictate manual și tablouri cu suflet. Mă lupt cu ulticaria ieșită pe sistem nervos care-mi spune să pun cv-ul iar la corporatie și visele care-mi spun să rezist că știam la ce mă bag și că arta cere timp. Dar facturile mele nu au timp. Chiria vine lună de lună.

Deocamdata mă lupt. Și nu cedez. Mai tai de pe listuța de cumpărături.

Dar dragilor, dacă nu aveți un back-up serios sau cineva care să vă susțină cât timp visați, pregătiți-vă să luați o gură zdravănă de realitate!

Că asta sunt:

https://www.facebook.com/formasiculoare

sau aici

http://formasiculoare.wordpress.com/

Advertisements
Explore posts in the same categories: Exista viata dincolo de Antarctica

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: