Offret – Sacrificiul (1986)

Imi era pofta de un film bun. Da’ bun. Un film care sa te lase inert pe canapea cu tigara arzand in mana, iar tu sa fii departe de fum. Si am mers la sigur: Tarkovski. Nu ai cum sa dai gres cu filmele lui.

Sacrificiul? Asteptarea? Rutina? Salvarea? Visul? Nebunia? Pasiunea? Reactia? Ce se schimba-n noi si reactionam in cele mai stranii moduri? Care e punctul de echilibru interior? Sinopsisuri gasiti ca e plin pe net, chiar daca unele sunt idioate, facute de omi care s-au uitat la trailer si au incercat sa incropeasca cateva randuri descriptive. E de fapt un film al monologului interior, spus cu voce tare sau infaptuit. E un ecou al vocilor, al trairilor, al depresiei al modului de gandire si rezultatul educatiei si cautarii de sine. E laitmotivul baietelului de 6 ani care nu vorbeste, caruia aproape nu se vede fata si care doarme la scenele dezlantuite ale adultilor. Copacul fara viata care deschide si inchide povestea familiei nefericite si macinata de pasiuni ascunse, legenda cu un alt final: copacul prinde viata prin vocea baiatului. Relatia inexistenta cu Dzeu, frica care il face pe om sa se roage si sa dea curs promisiunilor chiar daca lumeste este egala cu nebunia.

Personajele sunt simbolice si macinate de povesti ascunse: postasul care aduce vesti si nu e ceea ce te astepti sa para: e pasionat de Nietzsche, gandire filozofica, fost profesor de istorie. Sotia personajului principal  e indragostita pe ascuns de cel mai bun prieten sotului ei, dar prinsa intr-o casatorie datorita potentialului de actor extraordinar, acum plina de frustrarile renuntarii barbatului si a incapacitatii de a-l intelege, servitoarea care pare ca ar avea puteri mistice, de fapt un misticism atat de simplu si primar: sexul. Planurile nu deruta. Toate elementele se suprapun si explozeaza cu vestea unei catastrofe mondiale. Este catastrofa interioara, explozia interna al eului.

Un film incarcat si totusi atat de simplu. Terenul arid din jur, tropaitul pasilor, scartaitul podelor, te tin ancorat in lumea exterioara, pentru a te lasa sa te pierzi cu personajele in ecourile interioare

.

Advertisements
Explore posts in the same categories: Exista viata dincolo de Antarctica

Tags: , , , , , , , , , ,

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

2 Comments on “Offret – Sacrificiul (1986)”

  1. Cinefil Says:

    Tarkovski!!! pentru asa ceva, trebuie sa ai stare de spirit de ascet, altfel te pierzi in primul sfert de ora prin labirintul de sensuri, senzatii si trairi … Spre rusinea mea, Stalker e singurul film tarkovskian vizionat de mine, desi imi propusesem sa vad cel putin filmele din perioada lui sovietica. Am vazut Stalker remasterizat, cu sunet surround…o experienta mistica! Mix de cinema-poezie vizuala-filosofie-psiho-patologie! Apa picurand prin toata camera – aveam senzatia ca mi se transformase sufrageria intr-o pestera post-atomica… Un film de Tarkovski trebuie vazut de 3 ori, minim, ca sa ai impresia ca esti genul de public targetat de el…

  2. Corcodus_ Says:

    Incearca si familia Bundy.Seamana cu Tarnacop asta…


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: