Frânturi

Atunci când mintea refuză, corpul e cel care reacționează. Atunci când ne înfundăm sentimentele în cel mai ascuns ungher al minții, deschidem o altă ușă prin care le scoatem la suprafață.

Oricât am încerca să păstrăm într-un glob de cristal toată amintirea lumii, nu putem. Pentru că respirăm prin glob. Respirăm praf de stele. Atârnăm pe un colț de lună cu aripile-ntinse. Cotloanele închise ascund pereți mucegăiți de lacrimi. Întunericul e viu, ne sprijim pe umărul nopții și ne vărsăm amarul. Culegem frânturi de raze, dar nu le prindem în buchete. Mai răsucim globul, mai ștergem praful, dar nu-i dăm drumul. Dăm cu el de toți pereții și nu se sparge. Îl îngropăm până-n străfunduri și e la suprafață. E cel mai prețios lucru din noi. E parte din noi. E un fulg. De nea. Suntem noi, cu noi, în noi.

Autor necunoscut

Advertisements
Explore posts in the same categories: Polul sud

Tags: , , , , ,

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

3 Comments on “Frânturi”

  1. maia_home Says:

    Cum te stiu amatoare de muzica buna ,cred ca ai aflat de Festivalul Clubului A ,sau iti spun o noutate …

  2. pinguinulfurios Says:

    @ maia: mersi frumos…am aflat, am trecut pe acolo si pana miercuri cred ca o sa mai trec 🙂

  3. i Says:

    😦


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: