Dogville

Lars von Trier m-a fascinat din secunda în care am văzut Antichrist.

Dogville (2003) a trecut în acest moment la capitolul cel mai genial film. Cu un decor minimalist la granița dintre film și teatru și doar câteva personaje ( în rolul principal Nicole Kidman) regizorul pune pe ecran de fapt moralitatea umană. Un film în care gesturile, faptele și replicile presărate  de firul narator al povestitorului aduc în prim plan eul, societatea, degradarea, complexitatea oamenilor identificabil de la un individ la întreaga lume.

Povestea fugarei de fapt nu interesează. Accentul se pune subtil pe transformarea ‘salvatorilor’ în ‘măcelari’, cu evidențierea atributelor care fac această trecere posibilă: minciuna, puterea, orgoliu, aroganța, șantajul, superficialitatea, mânia, invidia, egoismul. Și care e măcelul până la urmă? Profitarea de pe urma individului care are nevoie de ajutor? Ducerea în extremă a sentimentului de putere atât de departe încât să nu dai drumul personajului subjugat și ca modalitate de păstrare să-l legi asemenea unui câine? Balanța dintre un gram de bunătate care se transformă într-o tonă de răutate? Omorul psihologic sau cel real? Schimbarea raportului de putere?

Și ajung la titlul filmului…Orașul câinelui… al omului jubjugat? Al oamenilor javre? Al câinelui lăsat să trăiască?

Aș putea să vă povestesc ore-n șir simbolistica acestui film. Dar vă recomand cu căldură și insistent să puneți ochiul să-l vedeți.

Advertisements
Explore posts in the same categories: Polul sud

Tags: , , , , , , , , , , , , , ,

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

2 Comments on “Dogville”


  1. […] Dogville Sun Jan 09, 2011 11:44 am Lars von Trier m-a fascinat din secunda în care am văzut Antichrist. Dogville (2003) a trecut în acest moment la capitolul cel mai genial film. Cu un decor minimalist la granița dintre film și teatru și doar câteva personaje ( în rolul principal Nicole Kidman) regizorul pune pe ecran de fapt moralitatea umană. Un film […] […]


  2. […] Mă doare-n pulă. N-am. Știu. Sunt previzibilă. Am o viață previzibilă. Dorm, mănânc, mă cac, muncesc, fumez, mă-nbăt…de-astea uzuale. Eu și restul oamenilor. Diferența e făcută din detalii și din modul în care-ți faci mărunțișurile din viață.  Și colac peste pupăză regăsesc replica asta ( sau mă rog, nu fix cu aceleași cuvinte, dar ideea e aceeași ) și într-un film. Și cred că nu am mai văzut un film atât de bun de la descoperirea lui Dogville. […]


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: