14 mai
A trecut si ziua de ieri. Azi e azi. Diseara déjà o sa fie maine. Nu mai am simtul timpului, nu-l mai apreciez pentru ca nu ma mai ajuta. Nu-mi este prieten. Craciun, Paste iar Craciun. Si am mai imbatranit un an.
Devin din ce in mai rea si mai indiferenta. Mi se rupe de politica si de toata tagma. Nu ca nu mi-ar pasa. Dar scarba a ajuns la un nivel la care nu ma mai lasa sa-mi consum fortele pe discutii si palavrageli inutile pe subiectul politic. Religia, ma doare la bascketi ca nu am mai fost de cand eram copil la biserica, exceptand anumite evenimente. Imi pasa de prieteni, de familie, de cei care-mi sunt dragi, de natura, de mine, ma gandesc la viitor. Regretele nu-si au locul. Sunt un semn de slabiciune si de indoilala la adresa alegerilor din viata. De ce se plangi trecutul cand poti sa zambesti viitorului? E ca si cum ai merge pe o strada lunga, ingusta si slab luminata. Din cand in cand in dreptul felinarelor la lumina sunt momentele de maxima fericire din viata asa cum le percepe si le doreste fiecare. In rest, ne vedem de drum, ne abatem sau nu de la el. Il creem cum vrem noi.
Incercam sa identific omenirea cu un animal. Cam greu. O molusca? Un parameci?
Tags: aberatie, balarii, conversatie, monotonie, viata
You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.